Micuţul Radu şedea împreună cu mama lui în
tren şi aşteptau plecarea acestuia. În ultimul moment năvăli în compartiment un
bărbat. Fiindcă alergase, gâfâia acum. Apoi însă scoase un ziar din genta sa şi
începu să citească. Deodată puse deoparte ziarul şi începu să înjure şi să
rostească într-un mod necuviincios Numele Domnului Isus.
La început, Radu l-a privit curios. Apoi s-a
ridicat foarte agitat, s-a aşezat în faţa domnului şi l-a întrebat foarte
serios:
- Spuneţi-mi, Îl iubiţi pe Domnul Isus? Eu
Îl iubesc de mult timp.
În compartiment mai era un tânăr. Şi acesta
Îl cunoştea pe Domnul Isus ca Mântuitorul său personal. Şi acesta auzise
batjocura tovarăşului de călătorie şi se gândea ce să-i spună. Cât de mult s-a
bucurat auzind puţinele cuvinte ale copilului, dar s-a bucurat şi de curajul
acestuia de a interveni pentru onoarea Domnului Isus!
Când Radu şi mama lui au ajuns la destinaţie
şi au coborât, cei doi domni au intrat într-o discuţie serioasă. La final,
tânărul creştin i-a dat tovarăşului de călătorie adresa sa.
Câtva timp mai târziu, tânărul a primit o
scrisoare de la tovarăşul său de călătorie. În aceasta, fostul batjocoritor
recunoaştea cu bucurie că acum, prin harul lui Dumnezeu, era un creştin
adevărat, că devenise un copil al lui Dumnezeu. Şi îi mulţumea tânărului pentru
discuţia avută în compartimentul de tren.
El scria: „Discuţia cu dumneavoastră m-a
ajutat foarte mult să-mi recunosc adevărata mea stare. Totuşi cuvintele
copilului au lovit inima mea şi au pregătit-o să primească Cuvântul lui
Dumnezeu. Cât de mulţumitor sunt pentru aceasta!”
„Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din
gura celor ce sug” (Matei 21.16).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu