Pentru mine

   Într-o dimineaţă rece de toamă, în portul din Liverpool era încărcat un vapor cu tot felul de mărfuri care urmau să fie duse la New York. Căpitaul Stirling îi urmărea pe oamenii săi şi avea de grijă ca totul să fie încărcat în condiţii de siguranţă. Dar nu a observat că un băiat pe nume Petru s-a strecurat pe vapor ca şi călător clandestin şi s-a ascuns în spatele încărcăturii.

   Petru avea zece ani şi nu  mai avea părinţi. Nimeni nu se îngrijea de el şi spera să găsească o patrie mai bună în America.

   Imediat ce vaporul a părăsit portul şi a pornit spre sud, a pornit o furtună puternică. Vaporul a lovit un colţ de stâncă de la suprafaţa apei şi a început repede să se scufunde. Căpitanul a dat ordin ca toţi marinarii să-şi pună vestele de salvare şi să încerce să înoate spre malul din apropiere. Şi căpitanul a luat o vestă de salvare pentru a se salva la ţărm. A fost ultima vestă de pe vapor.

Atunci Petru a ieşit din ascunzătoarea sa. Căpitanul s-a uitat uimit la el. În ochii lui Petru se citea teama. Unde mai putea găsi salvare?

   Căpitanul s-a gândit numai un moment. Apoi şi-a desfăcut vesta de salvare şi a pus-o în jurul băiatului. Petru a murmurat câteva cuvinte de mulţumire. Căpitanul a răspuns:

   - Este în ordine, băiete, sări în apă! Valurile te vor purta spre mal. Eu voi încerca să ajung la ţărm fără vesta de salvare.

   Petru a ajuns cu bine la ţărm. Era foarte obosit, dar un pescar şi soţia lui l-au primit cu drag.

   Dar căpitanul a fost dat dispărut. El şi-a riscat viaţa, pentru ca Petru să fie salvat. Când Petru a auzit acest lucru, a plâns foarte mult şi a spus:

   - El a murit pentru mine.

   Îl cunoaştem pe Domnul Isus care Şi-a dat de bunăvoie viaţa pentru păcătoşi, pentru a-i scăpa din moarte şi de la judecata veşnică. El a murit ca purtătorul păcatelor la crucea de pe Golgota. Îndreaptă-te spre El! Recunoaşte în faţa Lui păcatele tale, iar El le va şterge cu sângele Său preţios. El nu-ţi va face niciun reproş, ci te va accepta cu dragoste ca oiţa Sa, iar partea ta va fi gloria veşnică.

  

   „ ...aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune” (Tit 2.13-14).