sâmbătă

După multă vreme o vei găsi iarăşi


   Violeta îşi dăruise din tinereţe Domnului Isus inima. Într-o zi i-a rugat pe părinţi să-i dea două exemplare de Noul Testament. La întrebarea părinţilor de ce avea nevoie de două, Violeta a răspuns:
   - Unul îl doresc pentru mine, iar celălalt doresc să-l trimit în India la oameni săraci.
   Apoi a scris în al doilea Testament pe care dorea să-l trimită:
   „O fetiţă, care Îl iubeşte pe Mântuitorul, doreşte din toată inima ca acela care citeşte această carte să-L iubească pe Mântuitorul şi să creadă în El.”
   Noul Testament a ajuns în India la o staţie misionară. Acolo a fost dăruit unei tinere indiene. Ea a deschis cartea şi a citit mai întâi ce scrisese Violeta pe prima pagină goală. Aceste cuvinte au făcut o impresie deosebită asupra femeii. Cu mare atenţie a citit apoi întreg Noul Testament. Ea şi-a recunoscut starea pierdută în lumina lui Dumnezeu, s-a întors la Domnul Isus, şi-a recunoscut păcatele şi a devenit foarte fericită.
   Anii au trecut. Violeta s-a făcut mare şi de mult timp nu s-a mai gândit la Testamentul pe care l-a trimis cândva în India. Ea a devenit misionară şi a mers în India. Într-o zi a vizitat acolo pe o credincioasă indiană în vârstă. Aceasta i-a arătat un Nou Testament şi i-a spus apoi cum ea, odinioară o idolatră, a venit prin credinţă la Domnul Isus prin această carte mică. Frumos surprinsă, Violeta a recunoscut că era Testamentul ei mic pe care îl trimisese în urmă cu mulţi ani în India. Dumnezeu S-a folosit de el pentru a-i arăta indienei calea spre Mântuitorul păcătoşilor. Amândouă au îngenuncheat şi I-au mulţumit lui Dumnezeu pentru căile Sale minunate şi împlinirea promisiunii Sale:
   „Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi!” (Eclesiastul 11.1).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu