Veronica
tocmai a căutat cel mai frumos măr pentru a-l dărui verișoarei ei, o fetiță
bolnavă. Veronica Îl iubea pe Domnul Isus și dorea să-I fie pe plac și să-I
slujească, de aceea era preocupată de binele altora.
- Tu
gândești într-adevăr, a întrebat-o bolnava, că Dumnezeu ia cunoștință de
asemenea lucruri mici? El are așa de mult de lucru cu oamenii mari, iar de noi
nu ține seama deloc.
Veronica a
dat din cap dezaprobator și a arătat spre mama ei care tocmai îl luase pe
copilul ei cel mai mic în brațe.
- Crezi că
mama este atât de preocupată de copiii ei mai mari, încât să nu poată avea
grijă de cel mai mic? La cel mai mic se gândește mai întâi și îl îndrăgește în
mod deosebit. Sunt convinsă că Dumnezeu ne iubește cum ne iubește mama pe noi –
ba chiar mai mult!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu