Maria

 

   Misionarul care venise de curând în sat le spusese oamenilor că Domnul Isus a deschis ochii orbilor. Maria, o fată oarbă, a ascultat cu atenție. Cât de mult își dorea să poată vedea! Își dorea nu doar să vadă natura în strălucirea ei și pe părinții și frații ei, ci dorința ei cea mai mare era să poată citi Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Misionarul a încercat să-i îndeplinească această dorință mare. El s-a preocupat ca Maria să poată frecventa o școală pentru orbi. Acolo ea urma să învețe scrierea orbilor și multe alte lucruri practice.

   Maria a primit o Biblie pentru orbi și a început nerăbdătoare prima ei lecție. Dar a avut parte de o mare dezamăgire. Părinții ei erau săraci și, ca să câștige ceva, Maria a fost nevoită să ajute de mică la împletitul coșurilor. Ea nu s-a dat înapoi de la muncă, ci a lucrat întotdeauna cu hărnicie. Dar astfel mâinile ei s-au bătătorit, iar pe vârfurile degetelor se formaseră bătături așa de mari, încât Maria nu putea să simtă semnele fine ale scrierii în Biblia ei.

   Atunci s-a gândit să-și taie bătăturile. A durut-o îngrozitor, dar succesul așteptat nu s-a produs. Degetele ei rămâneau neadecvate pentru cititul scrierii fine. A încercat mereu și mereu, până când a înțeles că nu va putea citi niciodată cu degetele ei din Biblia pentru orbi.

   Zile în șir a fost foarte nefericită și a plâns mult. Dar într-un final și-a spus: „Chiar dacă nu pot vedea, Dumnezeu mi-a deschis ochii inimii. Eu L-am cunoscut pe Domnul Isus ca Mântuitorul și Salvatorul meu, L-am acceptat în credință și Îl voi vedea cu toți răscumpărații în cer. Nu ar trebui să-i mulțumesc pentru acest lucru și să fiu mulțumitoare?”

   Astfel, pacea a pătruns în inima ei. Și pentru că ea nu putea să citească, dorea să dea Biblia altcuiva care ar fi putut să o folosească. A luat încă o dată Biblia în mâini, a deschis-o și s-a rugat:

   „O, Doamne Isuse, Tu ai iubit aici pe pământ pe cei săraci și ai deschis orbilor ochii. Îți mulțumesc că Tu mi i-ai deschis și mie și m-ai mântuit. Deoarece eu nu pot citi Cuvântul Tău, te rog lucrează Tu în alt fel, ca el să ajungă în inima mea, ca să fie totdeauna lumină acolo. Tu știi că Te iubesc.”

   Zicând acestea a dus la buze cartea deschisă. Ce surpriză a avut! Buzele ei moi au putut percepe literele fine în relief!

   Cu mare sârguință, Maria a început să învețe cititul.

   Când misionarul a vizitat-o pe fată după circa un an, ea putea să citească cursiv. La picioarele ei se aflau coșurile pe care le împletise și fața ei strălucea când citea.

   „Nu-i așa că este frumos că pot chiar să sărut Cuvântul Său când îl citesc?” a spus ea fericită. „Ce bun este Mântuitorul meu că mi-a ascultat rugăciunea și îmi umple mereu inima cu bucurie!”

 

   Este Cuvântul lui Dumnezeu și pentru noi așa de prețios?