Cristina, o fată de aproximativ cincisprezece ani, s-a jucat cu fratele ei mai mic Felix. Mama a intrat în cameră cu un castron cu mere, pe care voia să le pregătească pentru o mâncare. Ea a dat fiecăruia dintre copii un măr să-l mănânce. Când însă Felix a observat că el a primit un măr mai mic decât sora lui, i s-a schimbat faţa şi a început să murmure. „Hai să schimbăm!”, a zis Cristina şi i-a dat mărul ei. În felul acesta, pacea a fost restabilită. Ea era întotdeauna dispusă să facă pace cu fratele ei mai mic, şi când el se mânia, ceea ce se petrecea foarte uşor, ea ştia să-l liniştească cu cuvinte prietenoase. Din păcate, ea a murit curând din cauza anginei. Felix a venit lângă sicriul ei, a apucat-o de mâna dreaptă rece şi a spus plângând: „Mâna aceasta niciodată nu m-a bătut”. Cu adevărat, o mărturie frumoasă!
Isus spune: „Ferice de cei împăciuitori, căci că ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5.9).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu