Un misionar din Africa de Sud, trecând prin micuța colonie de băștinași, i-a invitat personal pe locuitori la o oră de adunare. Cei mai mulți oameni au acceptat și au dat curs invitației. Curând s-a strâns o mare mulțime de ascultători în jurul misionarului. Oamenii ascultau cuvintele pe care mesagerul străin li le spunea. În propriul lor dialect ascultau pentru prima dată despre faptele mari ale lui Dumnezeu care a creat cerul și pământul. Ei auzeau însă și despre faptul că înaintea acestui mare Dumnezeu erau păcătoși și că îi aștepta o mare judecată; de asemenea despre faptul că Dumnezeu le oferea un mijloc de scăpare în Isus, preaiubitul Său Fiu.
Băștinașii nu auziseră niciodată un astfel de mesaj. Ei ascultau atenți cuvintele misionarului și cugetau la ele. Nu avea omul străin dreptate? Nu era în inima lor un sentiment de vină? Nu erau cu toții în păcat și în mizerie?
Cu toată seriozitatea, misionarul s-a rugat stăruitor ca Dumnezeu să binecuvânteze sămânța semănată și să o facă să aducă rod în inimile acestor oameni sărmani, rătăciți.
După câteva zile, un băștinaș robust, bine făcut a venit la misionar și i-a spus: „Ascultă, ai aruncat aici o piatră mare când ne-ai vorbit.” Spunând acestea, bărbatul a arătat spre inima sa. „Dar”, a continuat el, „acum piatra este îndepărtată și eu sunt foarte fericit.”
Cât de mult s-a bucurat misionarul de aceste cuvinte! Cei doi bărbați au discutat apoi despre dragostea, îndelunga-răbdare și harul lui Dumnezeu care nu vrea ca cineva să meargă în pierzare. În timpul discuției s-a dovedit clar că băștinașul primise într-adevăr mesajul lui Dumnezeu și era foarte fericit, pentru că piatra mare, vina apăsătoare a păcatelor, fusese îndepărtată din inima lui. Bărbatul se întorsese la Dumnezeu, primise iertarea și acum era spălat prin sângele lui Isus.
Mulți oameni, mari și mici, trăiesc fără griji în păcatele lor. Mulți nici măcar nu sunt conștienți de această mare povară a păcatelor. Ei nu au viață din Dumnezeu, sunt morți spiritual, cu toate că se numesc după Numele Domnului Isus.
Să umbli cu o astfel de povară pe inimă înseamnă să fii veșnic pierdut. Recunoașteți ceea ce vă aduce pacea! Veniți la Domnul Isus și puneți toată povara păcatelor voastre la picioarele Lui ca să fiți vindecați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu