„Salvat” sau „pierdut”?

 

   Un evanghelist i-a rugat odată la o evanghelizare pe ascultători ca fiecare să ia acasă o foaie de hârtie, să-și scrie numele pe ea și dedesubt să noteze ori „salvat”, ori „pierdut”. Poate că unii se vor speria dacă vor putea scrie numai „pierdut”.

   O mamă credincioasă și-a propus să urmeze acest sfat. Când familia se afla la masă, ea a luat hârtie și creioane și le-a explicat ce avea de gând. Mirat, soțul ei și-a ridicat privirea din ziar. Dar când a auzit cuvântul Evanghelie, a citit mai departe.

   - Evanghelistul ne-a rugat, a spus femeia cu inima bătându-i, să scriem numele noastre și dedesubt să notăm ori „salvat”, ori „pierdut” – dar când scriem, să fim sinceri cu noi înșine...

   Tatăl s-a ridicat și și-a făcut de lucru la sobă. Între timp mama a scris sus pe foaia de hârtie:

   Sarah Mitchell: salvată.

   Apoi a dat foaia fiicei sale mai mari, care fusese cu ea la evanghelizare. Fiica a scris sub numele mamei ei:

   Lucy Mitchell: salvată.

   Apoi a fost Harry la rând. Sarah a fost puțin îngrijorată pentru Harry; nu știa sigur dacă el Îl acceptase pe Domnul Isus ca Mântuitor al său personal. Mâinile i-au tremurat când Harry a luat creionul și a scris sigur de el:

   Harry Mitchell: salvat.

   Baby, așa cum era numită de toți cea mai mică din familie, a ajuns să-L cunoască pe Mântuitorul la școala duminicală. Ea mergea de scurt timp la școală, dar a vrut neapărat să-și scrie și ea numele pe foaie. Câteva litere le-a scris prea mari, câteva prea mici. Mulțumită, mama însă a citit:

   Alice Mitchell: salvată.

   Și tatăl?

   Georg Mitchell era un om onorabil și un tată bun. Copiii țineau mult la el. El s-a apropiat de masă spunând:

   - Dați-mi și mie foaia!

   Un timp s-a uitat la ceea ce era scris și a spus zâmbind:

   - Totul este o prostie, dar nu vreau să vă stric jocul. El a scris dedesubt la celelalte nume:

   Georg Mitchell: pier...

   Înainte să mai poată scrie o altă literă, Sarah la prins de mână și a strigat:

   - Georg, nu poți să scrii așa ceva!

   El a încercat să se apere râzând. Dar când toți au început să strige și să-l roage să nu scrie pierdut, conștiința lui s-a trezit și el a simțit în adâncul inimii sale starea lui pierdută. El s-a văzut în lumina lui Dumnezeu. După aceea a căzut pe genunchi lângă soția lui, și-a mărturisit păcatele și L-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitorul și Domnul lui.

   Acum putea și el să scrie: Georg Mitchell: salvat. Ce bucurie a fost în acea seară în familia Mitchell! Toți au fost salvați și toți se aflau pe calea care duce în slavă.