Ucenicii erau triști. Domnul Isus
înviase, dar urma să nu mai rămână mult timp împreună cu ei. Cu câtva timp
înainte le spusese să nu fie triști, căci nu-i va lăsa singuri. De asemenea,
le-a dat promisiunea minunată: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la
sfârșitul veacului” (Matei 28.20).
S-au strâns încă o dată cu Isus pe
un munte, unde El le-a dat o misiune mare: ei trebuiau să spună tuturor
oamenilor că trebuie să-L accepte pe Domnul Isus ca Domn al vieților lor.
Acesta a fost un moment deosebit pentru acei bărbați.
Deodată, Domnul lor iubit nu S-a
mai văzut, căci S-a înălțat la cer într-un nor. La început au privit uimiți
spre cer; apoi au văzut deodată doi bărbați îmbrăcați în haine foarte albe,
care le-au spus: „De ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S-a
înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut
mergând la cer.” Aceasta a fost din nou o mare promisiune pentru ei. Totuși,
ucenicii încă nu știau ce vor avea de întâmpinat. Fără această promisiune din
partea lui Isus, nu ar fi rezistat în dificultățile mari prin care au trecut,
ca să îndeplinească misiunea lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu