Misionarul von Asselt, care lucra pe insula
Sumatra (aparține Indoneziei), a fost odată în călătorie. Soția sa a rămas
singură acasă - în mijlocul dușmanilor!
Absența misionarului nu a trecut
neobservată de dușmani. Ei se întrebau:
"Tuan a plecat? Femeia albă, lipsită de apărare, este singură?"
Seara, în timp ce doamna von
Asselt scria liniștită în camera ei, a auzit deodată un zgomot ciudat afară. A
ascultat. Se apropia din ce în ce mai mult de ușa ei. Și-a împins scaunul
înapoi, a ridicat lampa și a încercat să deschidă ușa. Dar a simțit că cineva o
ține pe loc. Nu putea să meargă mai departe. Așa că a pus lampa înapoi pe masă
și s-a gândit:
"Domnul este cu mine, nu
trebuie să-mi fie frică."
Puțin mai târziu, însă, a luat din
nou lampa și a vrut să descuie ușa cu cealaltă mână. Dar deodată nu a mai avut
putere în mână și a trebuit să lase foarte repede lampa jos.
"Oprește-te", s-a gândit
ea, "Domnul nu vrea ca eu să ies!"
Așa că a rămas liniștită în camera
ei și curând s-a dus la culcare.
Când a deschis ușa în dimineața
următoare, a văzut că fuseseră furate o mulțime de lucruri. Și ce era acolo, pe
măsuța din fața ușii? Praf de pușcă!
Ea i-a întrebat apoi pe câțiva
băștinași ce înseamnă aceasta.
"Doamnă misionară", au
spus ei, "dacă ați fi ieșit din casă noaptea trecută, oamenii v-ar fi
împușcat!"
Cum se face că misionara nu a fost
speriată de aceste cuvinte? – Ea Îl avea cu ea pe Mântuitorul cel puternic!
"Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște
deplină în locuința mea" (Psalmul 4.8).
"Tu ne izbăvești de vrăjmașii noștri și dai de rușine pe cei ce ne
urăsc" (Psalmul 44.7).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu