Vrăbiuța pufoasă
Astăzi este o zi deosebit de rece. Totul în jur strălucește, pentru că
este acoperit de un strat subțire de gheață. Cristina și Sofia s-au îmbrăcat
gros și și-au luat mănușile și căciulile.
O pasăre mică, cocoțată pe
marginea căsuței pentru păsări, și-a umflat penele.
- Sofia, uite! De ce face pasărea așa?,
șoptește Cristina, arătând spre mica vrabie care s-a transformat într-o minge
pufoasă.
Înainte ca Sofia să poată
răspunde, bunicul Damian li se alătură. Respirația lui formează mici norișori în
aerul rece.
- Aceasta este o invenție specială
a lui Dumnezeu, Creatorul. El a creat
păsările și toate celelalte animale.
Dumnezeu le-a dat păsărilor penele nu doar pentru a zbura, ci și pentru a se
încălzi.
- Cum se pot încălzi păsările cu penele?,
vrea să știe Cristina.
- Închipuie-ți lucrurile astfel, explică bunicul: când este frig,
te îmbraci cu o jachetă groasă de puf. Penele păsării sunt ca puful din haina
ta. Umflându-se în pene, pasărea prinde între pene mult aer. Acest aer este
încălzit de căldura corpului său și îi ține de cald.
La vrăbiuță vine apoi în vizită o
pasăre mare și colorată.
- Ce frumos arată, șoptește Sofia
încet.
- O ciocănitoare, șoptește bunicul
Damian. O astfel de pasăre nu vine aici decât foarte rar.
- În comparație cu ciocănitoarea,
vrabia pare plictisitoare, spune Sofia. Bunicul zâmbește.
- Ai dreptate în privința
culorilor, Sofia. Dar Dumnezeu le-a făcut așa.
Datorită culorii sale maro, vrabia se poate ascunde foarte bine, iar pisicile
care aleargă în jur nu o pot vedea și prinde atât de ușor.
În acel moment, mica vrabie sare
de pe marginea căsuței pentru păsări și ciugulește câteva grăunțe. Se uită
scurt la Cristina, Sofia și bunicul Damian – ca și cum i-ar mulțumi bunicului
pentru explicațiile bune despre vrăbiuțe.
Așază în ordinea corectă cuvintele albastre din text!
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _!