Frumos?

   Sunt mulți oameni care nu iubesc adevărul. Ei nu vor să audă că sunt păcătoși pierduți și că au nevoie de un Mântuitor. Ei nu vor să li se amintească de Dumnezeu și de veșnicie.

   - De ce vorbești atțt de mult despre convertire?, m-a întrebat odată o femeie care locuiește pe strada noastră. Eu mă simt sănătoasă și fericită ca un pește în apă.

   Femeia aceea nu vedea niciun motiv să se gândească la seriozitatea eternității. Dar ce rău este dacă nu ascult pe cineva care vrea să-mi atragă atenția asupra unei mici erori, a unui pericol groaznic!

   Soția șefului unei insulele din Marea Sudului era foarte mândră de frumusețea ei și era mult măgulită de celelalte femei de pe insulă. Într-o zi, negustorii au adus pe insulă oglinzi, iar una dintre ele a ajuns în mâinile soției șefului. S-a privit - și și-a dat seama că nu era deloc frumoasă.

   Ce a făcut ea? A spart oglinda.

   Era acum frumoasă?

   Și Cuvântul lui Dumnezeu este o astfel de oglindă. El ne arată foarte clar cum stăm în fața lui Dumnezeu și cum gândește El despre noi. Ne arată starea noastră păcătoasă pierdută și ne atrage atenția asupra unei judecăți binemeritate. Putem să nu privim în Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, să ne acoperim urechile să nu auzim, să ascundem Biblia în cel mai îndepărtat colț al casei - nimic din toate acestea nu ne schimbă starea.

   Dar când ne vedem mizeria și recunoaștem că în ochii lui Dumnezeu suntem corupți, nesfinți, păcătoși și plini de vinovăție, că suntem dușmanii Săi, atunci El ne îndreaptă către Domnul Isus, care a plătit pentru păcatele noastre pe cruce și a dobândit dreptatea veșnică, dreptatea lui Dumnezeu. El ne-o dă din har prin credința în jertfa lui Hristos. Atunci nu mai suntem păcătoși „urâți”, ci „frumoși” în ochii lui Dumnezeu, suntem drepți în Hristos, copii sfinți, iubiți, da, „...cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta” (1 Ioan 4,17).