joi

„Umblați ca niște copii ai luminii!”

 

   Într-un far de lângă mare locuia un paznic credincios împreună cu familia sa, care se încredea în Domnul Isus.

   Într-o zi au avut vizită.

   - O, ce groaznic este să trăiești aici, a exclamat oaspetele, auzind valurile puternice ale mării lovind stânca pe care era construit farul.

   - Nu suntem îngrijorați, a răspuns paznicul, stânca este de neclintit. Ea nu se clatină și nu cedează. Turnul este, de asemenea, solid construit. Locuim aici de mult timp, iar înaintea noastră au trăit alții aici, în acest turn. Nu ne-a trecut niciodată prin minte că am putea muri aici. Ne preocupă un singur lucru: ca geamurile prin care lumina pătrunde în întuneric noaptea să fie întotdeauna destul de curate, astfel încât navele să poată găsi drumul în furtuni și în valuri.

   Dacă mântuirea noastră se bazează pe Hristos, „Stânca veacurilor”, atunci ne aflăm pe un teren sigur. Nici Dumnezeu, nici Cuvântul Său și lucrarea Lui nu se clatină sau cedează. Dar grija noastră ar trebui să fie ca geamurile luminii noastre să fie curate și strălucitoare. Numai atunci Hristos, adevărata Lumină, poate străluci prin noi în lume.

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu