Nici urmă de pocăință (Geneza 4)

 

   Cain și Abel s-au născut în afara Paradisului. Ei erau păcătoși prin fire, ca și părinții lor, căci „ce este născut din carne este carne” (Ioan 3). Mai mult, pe măsură ce au crescut, au făcut mai târziu fapte rele, ca toți oamenii.

   După un timp, amândoi au adus o jertfă lui Dumnezeu. Simțeau că Dumnezeu era deasupra lor.

   Abel s-a smerit înaintea lui Dumnezeu și a adus un miel, ce era mai bun din turmă. Abel a înțeles că moartea este plata păcatului (Efeseni 9). Mielul era - conform voii lui Dumnezeu - locțiitorul său, iar Dumnezeu a acceptat această jertfă, pentru că ea arăta spre Domnul Isus, adevăratul Miel de jertfă.

   În schimb, Cain a adus din roadele pământului blestemat. El a adus o jertfă fără să fie conștient de propria sa vină. În ochii săi, Cain nu se considera un păcătos pierdut. Jertfa lui voia să spună că el este Cain cel sârguincios, că nu datorează nimănui nimic, că nu a făcut nimic greșit, că nu a mințit și nici nu a furat; că el face ceea ce este drept și nu trebuie să se teamă de nimeni.

   Dumnezeu nu a putut accepta această închinare îndărătnică, deoarece provenea dintr-o inimă lipsită de pocăință. Această jertfă nu l-a bucurat deloc. Fața lui Cain era posomorâtă și a început să-și urască fratele. Deoarece relația lui cu Dumnezeu nu era corectă, nu putea fi corectă nici cu propriul său frate.

   Apoi Dumnezeu l-a avertizat pe Cain: Dacă faci ceea ce este bine, dacă îți recunoști vina, starea ta pierdută înaintea Mea și aduci un miel, atunci ești acceptat. Dar dacă îți împietreștri inima, atunci păcatul pândește la ușă. El câștigă din ce în ce mai multă putere asupra ta. Te copleșește. Te duce la ruină!

   Dar Cain nu s-a pocăit. A refuzat să fie avertizat, iar sfidarea lui a dus la ură și crimă, la un fratricid teribil.

   Și consecințele? Lipsa unui adăpost, singurătate printre oameni și o conștiință care sfredelește și sâcâie - și veșnic sub judecata lui Dumnezeu!

   „ ... nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreți să muriți voi…?” (Ezechiel 33.11).