Regăsit

 

Slăbită și cocoșată, bunica Gerlach stă în fotoliu. În ciuda acestui fapt, inima ei este fericită, căci știe că Dumnezeu o iubește și are grijă de ea. Dar astăzi, în mod neobișnuit, are o față tristă. Ce s-a întâmplat? Ca să aibă companie, acum câțiva ani și-a cumpărat doi peruși. Cele două păsări vioaie ciripesc și se joacă toată ziua, aducându-i multă bucurie. Dar ieri, una dintre ele a dispărut brusc. Fereastra trebuie să fi fost deschisă! Bunica Gerlach privește cu tristețe. Speră că nu s-a întâmplat nimic cu draga ei pasăre! Mai este în viață? Celuilalt peruș pare să-i fie foarte dor de prietenul său.

Din cauza vârstei sale, sărmana femeie nu poate face nimic. În afară de a se ruga! Ea se roagă mult. După-amiaza, prietena ei Luise vine în vizită. Bineînțeles, bunica Gerlach îi povestește imediat ce s-a întâmplat. Dar nici Luise nu știe ce să facă. Pasărea a dispărut cu siguranță. Cu toate acestea, ele se roagă – acum împreună – din nou foarte intens. În drum spre casă, Luise întâlnește doi bărbați. „...o pasăre frumoasă”, îl aude pe unul dintre bărbați spunând. „Era pe jumătate înfometată și a fost ușor de prins. Am pus-o în colivie acasă cu perușul meu. Poate își va reveni.”

Luise își ciulește urechile. Se oprește și îndrăznește să-i vorbească bărbatului. În câteva cuvinte, îi spune ce se întâmplase și întreabă dacă poate vedea animalul pe care îl găsise. „Desigur!”, răspunde bărbatul și o conduce în casa lui. Și într-adevăr: era perușul dispărut!

Vă puteți imagina bucuria bunicii Gerlach când Luise o aduce înapoi pe micuța fugară! Dumnezeu a condus totul, astfel încât perușul ei să fie salvat de bărbatul acela și ca Luise să-l întâlnească exact în momentul în care acesta vorbea despre pasăre!

Aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi (1 Petru 5.7).