Pisica
Într-o zi umedă
de noiembrie, Cristina și Sofia îl ajută pe bunicul Damian în grădină. Ele
mătură frunzele și le duc la grămada de compost. Un stol de vrăbii s-a așezat
la marginea grădinii, într-un tufiș care și-a pierdut aproape toate frunzele.
Deodată, copiii
observă o pisică foarte curioasă. Ea se apropie încet de stolul de vrăbii.
Cristina și Sofia sunt îngrijorate.
- Ce să facem,
bunicule?, întreabă Sofia speriată.
Bunicul Damian o
liniștește:
- Nu trebuie să
facem nimic. Așteptați puțin!
Vrăbiile au
observat de mult pisica obraznică. Și cu un ciripit puternic, se adună în aer
deasupra grădinii. Acum pisica ezită și pare puțin nesigură.
- Se apără!,
constată Cristina.
Vrăbiile zboară
în jurul pisicii, păstrând o distanță suficientă, fără să o scape din ochi.
Copiii privesc fascinați. Nu durează mult până când pisica renunță și fuge.
- Au reușit!,
exclamă Sofia ușurată.
- Da, Sofia, păsările sunt inteligente, spune bunicul Damian. Ele rămân unite și știu cum să se apere împreună.
Prietenii lui Isus țin unii la alții
din dragoste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu