vineri

Copaci veterani

   Cât de bătrâni ar putea fi cei doi molizi din imagine? Vârsta lor o putem doar aprecia. Pentru că numai la copacii tăiaţi putem face calculul exact al anilor.
   Ai văzut sau ai auzit vreodată, când este tăiat un copac mare şi cade la pământ? Viaţa lui se sfârşeşte cu zgomot de lemn făcut ţăndări şi cu foşnet puternic de ramuri şi crengi.
   Du-te şi priveşte uriaşul dărâmat. Pe suprafaţa tăiată poţi recunoaşte cu uşurinţă cercurile, care reprezintă anii.
   Câte sunt? Optzeci sau o sută? Sau sunt chiar mai multe cercuri?
   Copacii pot deveni bătrâni, având mai multe sute de ani, unii chiar mai multe mii de ani. Un copac bătrân este un martor viu al timpurilor trecute.
   Cercurile care reprezintă anii unui copac tăiat ar putea povesti multe despre anii în care a crescut. Suprafaţa tăiată a unui trunchi căzut o citim ca pe o carte deschisă despre viaţa copacului. Primăvara se depune un strat de lemn timpuriu, deschis la culoare, cu pori largi, iar vara un strat de lemn închis la culoare, cu pori înguşti. Un cerc deschis şi unul închis la culoare corespund deci unui an de viaţă. Anii secetoşi dau cercuri înguste, iar anii ploioşi cercuri late.


   Unele locuri se mândresc cu teii străvechi ai satului. Unii dintre aceşti copaci veterani au o mie de ani sau chiar mai mult. Mai demult, ei au fost împreună cu fântâna satului punctul central al satului.
   Adevăraţi uriaşi printre copaci sunt copacii mamut din California. Aceşti coniferi, tot timpul verzi, devin înalţi de peste 100 m şi groşi de 12 m. Şi gândeşte-te, copacii mamut pot ajunge la 4000 de ani! Cei mai bătrâni copaci mamut au fost deci pe timpul lui Avraam copăcei mici. Poţi să-ţi imaginezi aceasta?
   Dumnezeul nostru este totuşi un Creator genial. El „a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare.... (Geneza 2.9). Şi El ne permite nouă, să folosim copacii în scopuri bune. Dar Dumnezeu permite să crească copacii şi pentru că ei îndeplinesc alte sarcini importante.
   Fără copaci, oamenii şi animalele nu ar putea trăi. Copacii (şi desigur şi arbuştii şi plantele) dau oxigenul, de care au nevoie oamenii şi animalele pentru respiraţie, şi ei ajută la înnoirea aerului. De aceea suprafeţele verzi în oraşe se numesc şi „plămânii verzi“.
   Un fag, bătrân de 130 de ani, are aproximativ 100.000 (o sută de mii) de frunze. Aceste multe frunze permit să se evapore zilnic aproximativ 500 litri de apă şi produc oxigenul pentru 25 oameni.

„Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mâinilor Tale.“ (Psalm 143.5)
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu