Era deja târziu seara. Deodată l-am auzit pe
tata coborând cu pași grăbiți pe trepți.
- La
vecinul arde! strigă el. Toți am alergat afară.
Într-adevăr, un fum gros umplea aerul. Părea
că fumul ieșea de la toate ferestrele casei mari de lângă noi.
Toate luminile din casă erau stinse.
Întunericul a fost luminat numai de lumina de atenționare, albastră a mașinii
de pompieri care tocmai sosi.
Unde ardea în casă?
Erau încă oameni în locuințele lor?
Se afla poate fiica mică de doi ani a
vecinului nostru în pătuțul ei?
Multe întrebări îngrijorate ne-au cuprins.
Deodată se auzi zornăind tare. Unul dintre
pompierii curajoși a spart geamul unei ferestre și a îndreptat jetul de apă
puternic spre locuință. De acolo, din cameră trebuia să vină focul!
Dumnezeu a dăruit har, ca pompierii să
obțină în curând controlul asupra sursei incendiului.
Ce bucuroși au fost toți, că niciunul dintre
locuitorii casei nu a fost atins de foc!
Dar ce s-a întâmplat cu micuța Ina de doi
ani?
Imediat ce mama ei a observat focul în
locuință, a alergat în camera fiicei ei, plină deja cu fum gros, a luat-o pe
Ina cu pătuțul ei și a alergat cu ea cât a putut de repede la vecina, pentru
a-și aduce acolo copilul în siguranță.
Drag copil, poate nu a trebuit încă
niciodată să fii salvat dintr-o casă incendiată.
Și totuși, ești într-un pericol foarte mare!
Știi de ce? Pentru că din cauza tuturor gândurilor tale rele, a cuvintelor și
faptelor tale rele ești pe calea spre locul groaznic, unde „focul nu se stinge“
(Matei 9.44, 46, 48).
Dar astăzi mai există salvare. Domnul Isus
te caută, pentru că te iubește și nu vrea ca să mergi în pierzare. El dorește
să îți ierte toate păcatele tale, dacă le recunoști înaintea Lui cu
sinceritate.
Nu vrei să te lași astăzi și tu salvat?
Atunci ești în siguranță și poți spune:
„Tu ai găsit plăcere să-mi
scoți sufletul din groapa putrezirii“ (Isaia 38.17) și „Numai Tu, Doamne, îmi
dai liniște deplină în locuința mea“ (Psalm 4.8).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu