Câţiva ţărani tineri au
făcut un pariu, cine poate ara cel mai bine, adică cine va putea trage cele mai
drepte brazde; dar cei mai mulţi dintre ei au tras brazde foarte strâmbe.
După ce a fost terminată
munca, arbitrul concursului a spus:
- Tinere, încotro te-ai uitat în timp ce ai arat?
- Mi-am ţinut privirea
aţintită la mânerul plugului şi am avut de grijă cum să ţin cuţitul plugului.
- Desigur, spuse arbitrul
concursului, de aceea este şi arătura o dată înainte, odată înapoi, iar
brazdele sunt toate strâmbe.
- Şi încotro te-ai
uitat tu? a continuat el îndreptându-se spre
următorul lucrător.
Acesta a spus:
- Eu am fost atent la
brazde, m-am gândit că astfel vor ieşi drepte.
- Dar nu ai reuşit, căci brazdele sunt oricum vrei, dar nu drepte.
Apoi a spus spre
următorul plugar:
- La ce ţi-ai aţintit tu
privirea?
- Eu m-am uitat printre cei doi cai spre un copac care stătea înaintea mea
tocmai la capătul ogorului.
Numai acest om a mers
drept, pentru că a avut o ţintă stabilă înaintea ochilor. Aceasta ne ajută să
înţelegem înţelepciunea cuvintelor: „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi
Desăvârşirea credinţei noastre” (Evrei 12.2) şi un alt loc în Filipeni 3.13-14:
„Dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce
este înainte, alerg spre ţintă,
pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.”
Aleargă înainte, dar poţi
face aceasta numai aţintindu-ţi ochii spre Cel care este
tot timpul Acelaşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu