Bătea un vânt
rece de primăvară. Trenul mergea spre vestul Americii. Într-o staţie urcă o
fetiţă de vreo 8 ani, cu o gentuţă în mână. Intrând în vagon, se uită la toate
feţele şi, nerecunoscând pe nimeni, se aşeză pe o bancă. Părea obosită. Îşi
puse geanta la capătul băncii, în loc de pernă, şi se întinse, încercând să
doarmă. Curând veni controlorul. Văzându-l, fetiţa îl întrebă dacă poate să
doarmă pe banca aceea. Controlorul îi spuse că poate, dar mai întâi să-i arate
biletul. Ea a răspuns că nu are bilet. Urmă apoi acest dialog:
- Unde mergi?
- Merg în cer.
- Cine plăteşte
pentru biletul tău?
- Domnule,
trenul ăsta nu merge în cer? Nu e trenul lui Isus?
- Nu cred. Dar
de ce pui o astfel de întrebare?
- Pentru că mama
mea, înainte de a muri, îmi cânta despre calea ferată care duce în cer; şi dumneatale
eşti aşa de bun şi de amabil, că eu am crezut că trenul ăsta merge în cer.
Mămica mea îmi cânta că Isus călătoreşte în trenul acela... şi că se opreşte în
fiecare staţie, ca să ia oameni, dar mama nu-mi mai cântă acum... nimeni nu-mi
mai cântă... şi m-am gândit să urc în trenul care merge în cer şi să mă duc la
mama. Domnule, dumneatale îi cânţi fetiţei dumneatale despre calea ferată care
duce în cer? Ai o fetiţă, nu-i aşa?
El răspunse cu
lacrimi în ochi:
- Nu, draga mea, n-am nicio fetiţă. Am avut
una, dar a murit şi s-a dus în cer.
- S-a dus cu
trenul ăsta? Nu cumva mergi şi dumneatale s-o vezi?
Rând pe rând,
oamenii din vagon s-au ridicat în picioare s-o vadă pe fetiţa care vorbea
astfel, şi rând pe rând ei au început să plângă. O doamnă s-a apropiat de
fetiţă şi i-a spus:
- Eşti un îngeraş! Fetiţa i-a răspuns:
- Da, mămica mea
mi-a spus că într-o zi voi fi un îngeraş. Apoi întrebă:
- Domnule, pot
să dorm pe banca asta, până ajungem în cer? Să mă trezeşti când ajungem la
poartă, ca să văd pe mama şi pe Isus şi pe fetiţa dumneatale.
Cu ochii plini
de lacrimi, controlorul îi răspunse:
- Da, îngeraşule, da! Domnul să te
binecuvânteze.
Fetiţa deschise
ochii din nou şi întrebă:
- Ce să-i spun fetiţei dumneatale când am s-o
văd? Să-i spun că m-am întâlnit în trenul lui Isus cu tatăl ei? Să-i spun?
Hohote de plâns
se auzeau în tot vagonul. Controlorul nu mai putea să rostească niciun cuvânt
din cauza plânsului. El se duse în cabina lui şi îşi predă viaţa Domnului, pe
care-L părăsise de mult. Apoi se hotărî să ia fetiţa acasă la el, ca s-o
înfieze. Dar la sfârşitul călătoriei, fetiţa muri. Ea plecă cu trenul în cer,
la mama ei, la Isus şi la fetiţa controlorului.
Când va veni
ultima zi din viaţa noastră, şi noi vom merge acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu