Străzi invizibile

   Ştii care sunt cele mai vechi străzi ale pământului?

   Poate te gândeşti la drumurile comerciale ale fenicienilor, egiptenilor, grecilor sau romanilor. Sau te gândeşti la drumurile de război ale hunilor, care s-au întins din depărtatele stepe ale Asiei până în adâncul Europei.

   Nu, noi nu vorbim de aceste străzi. Şi nici de liniile moderne ale maşinilor, vapoarelor sau giganţilor aerului. Noi ne gândim la alte străzi.

   Aceste străzi nu au fost construite de către oameni. Ele nu au fost circulate de oameni niciodată!

   Sunt străzi invizibile. Ele conduc sus peste ţări, păduri şi dealuri, peste izvoare, râuri şi mări. Sunt drumurile de zbor ale păsărilor zburătoare!

   Aceste „străzi”, din înaltul nord până în sud, de la Capul Bunei Speranţe până la golfurile finlandeze ale mării, din Scandinavia până la Nil şi care sunt „construite” în multe alte locuri ale pământului, nu le putem vedea niciodată cu ochii noştri. Totuşi, noi ştim că aceste străzi există.

   Chiar acum primăvara vor zbura iarăşi păsările, fie în cete sau singuratice, pe aceste străzi. Niciun semn de circulaţie nu le dă informaţii despre drum, nici pomii, nici arbuştii. Dar totuşi aceşti călători cu pene, aviatori, planorişti cunosc drumul lor şi vin sigur la ţintă. Şi toţi găsesc drumul înapoi din întinderea sudică, unde şi-au făcut „somnul iernii”.

   Cu siguranţă, Îl cunoaşteţi toţi pe acest „Ziditor” al acestor drumuri, Meşterul genial şi desigur ştiţi cine arată acestor păsări călătoare drumul. Cunoaşteţi voi cu numele pe aceşti cântăreţi împănaţi ai pădurilor, ai dealurilor şi ai grădinilor? Ştiţi voi cum apar şi unde îşi fac cuiburile?

   Să ne bucurăm, tineri şi bătrâni, de cântecul minunat şi de zburdălnicia lor.