Grigore avea
numai opt anişori. Fiind dintr-o familie foarte săracă, nimeni nu-i dădea bani
de cheltuială. Doar mama îi mai dăruia când şi când o copeică, nu mai mult.
Odată însă cineva îi oferi o jumătate de rublă. Grigore avea acum cinzeci de
copeici şi se considera un adevărat bogătaş. El scotea moneda din buzunar, o
examina, o netezea şi o punea la loc, pipăind-o grijuliu cu degetele, ca să se
convingă că nu dispăruse.
Grigore îşi
făcea tot felul de planuri, chibzuind în minte cum să-şi cheltuiască mai bine banii.
Dar deodată, când îşi vârî pentru a suta oară mâna în buzunar ca să-şi pipăie
comoara, se pomeni cu buzunarul gol. El îşi întoarse pe dos buzunarele, scotoci
peste tot prin casă, prin curte, prin grădină, dar nu găsi nicăieri banii.
Grigore era pur şi simplu disperat că-şi pierduse banii atât de repede. Îi
venea să plângă cu hohote, dar îi era ruşine şi căuta să se stăpânească.
Seara, băiatul
se duse la culcare în cea mai proastă dispoziţie. Tocmai când era gata să se
vâre sub plapumă, îşi aduse aminte că nu se rugase lui Dumnezeu, aşa cum îl
învăţase mama din fragedă copilărie.
„Eu mi-am
pierdut banii. La ce mai sunt bune acum rugăciunile mele? Astăzi am să mă culc,
fără să mă rog.“
Dar în clipa
când era gata să aţipească, o voce lăuntrică îi spuse în şoaptă: „Trebuie să-ţi
fie ruşine că nu te-ai rugat astăzi. Căci eşti credincios şi Îl cunoşti pe
Dumnezeu...“
Somnul nu se mai
lipea de el şi băiatul se tot răsucea de pe o parte pe alta. În cele din urmă
se întoarse cu faţa la perete. Dar glasul conştiinţei îi şoptea întruna: „Tu nu
te-ai rugat astăzi. Aşa fac oare copiii cuminţi şi credincioşi? Ridică-te
îndată şi roagă-te Domnului.“
Grigore se dădu
jos din pat, se lăsă în genunchi... şi deodată simţi sub picior ceva tare şi
rece, un obiect mic şi rotund. El privi în jos şi nu-i veni să-şi creadă
ochilor. Pe podea, lângă pat, sub genunchiul pe care se lăsase să se roage
Domnului, zăcea moneda pierdută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu