Istorisirea de Crăciun

   Timpul Crăciunului este un timp deosebit. Toată luna decembrie aşteptăm sărbătoarea Crăciunului. Şi când soseşte, nu mai lucrăm aproape o săptămână, ci stăm împreună în casele noastre. Ne dăm unii altora cadouri şi ne bucurăm. Unii vizitează oameni care sunt singuratici sau trişti pentru a-i încuraja. De ce se sărbătoreşte această mare sărbătoare neobişnuită? Ziua înainte de prima zi a Crăciunului se numeşte „seara sfântă“. Aceasta este seara, aşa se spune, când S-a născut Isus Hristos, Mântuitorul. Relatarea despre această naştere se găseşte în Biblie, scrisă de un om inteligent, doctorul Luca. El a înţeles cât de important era acest eveniment. Matei, un prieten bun de-al lui Isus, a relatat şi el despre acest eveniment în Biblie. Atunci existau oameni care aşteptau această naştere deosebită. Ei au cercetat să afle în care cetate trebuia să Se nască Isus. Acel loc a fost cunoscut cu multe sute de ani înainte. Ei L-au numit DOMN, pentru că credeau că El era un om foarte măreţ.

   Să ne ducem cu gândul în urmă cu mai bine de 2.000 de ani în Israel! Israel este situat la Marea Mediterană şi este o ţară foarte frumoasă. Doi tineri trebuiau să facă o călătorie lungă din cauza recensământului. Ei se numeau Iosif şi Maria. Iosif era un tâmplar. Ei mergeau din satul lor spre cetatea Betleem. De la Nazaret la Betleem sunt ca. 120 km. Drumul era foarte obositor, mai ales pentru Maria, care trebuia să nască în curând. Când au ajuns la Betleem, cetatea era plină de oameni. Nimeni nu a avut loc pentru ei. Dar copilul S-a născut, iar Maria L-a înfăşat în scutece şi L-a pus într-o iesle din care mâncau animalele.

   Între timp s-a făcut seară. În apropiere se aflau păstori cu turma lor pe păşune. Ei trebuiau să rămână noaptea sub cerul liber, pentru a avea grijă de animalele lor. Deodată un înger a stat lângă ei. Îngerul le-a spus păstorilor, care erau foarte înspăimântaţi: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună... astăzi… vi s-a născut un Mântuitor.“ Atunci păstorii au ştiut că un copil foarte important s-a născut. Au mers repede într-acolo pentru a-L vedea. Ei au spus tuturor despre ce li s-a întâmplat.

   Şi Maria, mama Sa, ştia: copilul ei nu era un copil obişnuit. Ea avusese înainte o discuţie cu un înger. El i-a spus că tatăl copilului nu era Iosif, ci Însuşi Dumnezeu. Şi tot de la el a ştiut că numele copilului trebuia să fie „Isus“ şi că El va salva oamenii de păcatele lor.

   De departe, dintr-o ţară îndepărtată din est, au venit în ţara Israel oameni înţelepţi, „magii de la Răsărit“. Dar unde doreau să meargă? Nici ei nu ştiau. Ştiau doar atât: tocmai s-a născut un copil în Israel. Acest copil este un mare împărat. Trebuiau să meargă acolo, ca să-L vadă şi să-L admire. Dumnezeu le-a arătat acest lucru: pe cer au văzut o stea deosebită, după care puteau găsi drumul. Şi această stea i-a condus tocmai spre Betleem la casa unde era Domnul Isus. Aveau multe bogăţii cu ei, lucruri preţioase, pe care doreau să i le dăruiască împăratului nou-născut. Şi părinţii se bucurau de copilul lor. Ei nu au înţeles ce însemnau toate acestea, dar Îl iubeau pe Isus foarte mult.

   Isus a fost ascultător de părinţii lui. El a învăţat repede, a fost harnic şi a muncit cu Iosif ca tâmplar. El a ajutat întotdeauna, când oamenii erau în greutăţi. El a vindecat mulţi bolnavi. Dar El a spus şi adevărul, când oamenii gândeau sau făceau rău. De aceea El nu a fost totdeauna iubit. Cu toate că a făcut doar binele, oamenii L-au urât tot mai mult. Ei nu au vrut să-L mai asculte chiar şi atunci când avea cel mai bun sfat pe care l-ar fi putut da cineva. Mulţi Îl batjocoreau, unii chiar au încercat să-L omoare. Dar El era Dumnezeu – El ştia totul şi putea totul. Şi nimeni nu avea voie să-L omoare, dacă El nu ar fi permis. La sfârşit S-a lăsat prins. Oamenii trebuiau să înţeleagă că Dumnezeu îi iubea. Pentru aceasta, El chiar va muri. Apoi L-au batjocorit şi L-au bătut, L-au pus pe o cruce, unde a murit. Mulţi au fost împotriva Domnului Isus. Dar au fost şi din aceia care Îl iubeau. Ei L-au cunoscut şi au învăţat mult de la El. De aceea au fost foarte trişti când El a murit la cruce. Ei s-au gândit că nu-L vor mai revedea niciodată. Dar nu a fost aşa.

   După trei zile, El a ieşit din mormânt – era iarăşi viu. Pe mâinile şi trupul Său se mai vedeau urmele rănilor. Mulţi oameni L-au văzut. Poţi să-ţi imaginezi cât de mult s-au bucurat?

   El le-a spus prietenilor Săi, ca să spună mai departe şi altora despre El. Ce trebuiau să spună? „Isus trăieşte şi astăzi!“ La câteva zile după ce a ieşit din mormânt, El S-a întors în cer la Dumnezeu. Câţiva din prietenii Lui au văzut şi mulţi au auzit despre aceasta.

   Pentru că Domnul Isus trăieşte, poţi astăzi să vorbeşti cu El, poţi să te rogi Lui şi să-i spui tot ce ai făcut rău. Tot răul din viaţa ta vrea să ţi-l ierte dacă Îl rogi. Atunci te afli pentru totdeauna de partea lui Dumnezeu. Nimeni nu te mai poate despărţi de Isus, Domnul tău.

   El doreşte să-ţi spună ce trebuie să faci pentru a-i face bucurie. Poate întrebi: Cum poate vorbi El cu mine? – El ne-a dat o carte: Biblia. Acolo este scris foarte mult despre Domnul Isus, nu doar istorisirea de Crăciun, ci şi cum a trăit El aici pe pământ. Poţi să citeşti în ea cum a murit şi a înviat.

   Vei fi foarte fericit, când vei afla că El te iubeşte şi poţi să te încredinţezi Lui.