Deodată, toţi cei patru prieteni sunt la pământ din cauza agitaţiei de
care au avut parte. Restul drumului este parcurs în linişte.
- Mulţumim
pentru ziua frumoasă, spune Timi, când domnul Rotaru îi lasă acasă.
Izabela visează noaptea despre urşi, cerbi,
bizoni şi vânători cu puşti cu alice. Dar când dimineaţa apare soarele pe patul
ei, totul este dat uitării. După-masa, copiii merg pe drumul cunoscut spre
familia Rotaru. Trebuie să afle neapărat cum s-a terminat întâmplarea!
Doamna Rotaru le deschide zâmbind şi Bruno
sare dând din coadă în jurul copiilor. Numai domnul Rotaru arată puţin
încurcat.
- Soţia mea m-a certat ieri, recunoaşte el.
Şi are dreptate. Trebuia neapărat să aştept cu voi ieri în maşină până sosea
poliţia. Îmi pare rău că v-am pus în pericol.
- Dar totul s-a terminat cu bine, spune Manu
fără griji.
- Da. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu!
- Ce s-a ales de bărbatul care a fost ieri
arestat de poliţie?
- Este vorba într-adevăr de colegul tatălui
tău, Manu. Nistor a recunoscut că a tras în animalele din pădure.
- Dar de ce?
- Doar din mânie faţă de situaţia lui.
Familia lui este destrămată, el se scufundă în datorii, nu are prieteni.
- Mânia nu este o soluţie, spune Manu trist.
- Nu.
Au trecut mai multe săptămâni. Prima zăpadă
a căzut şi mai sunt doar puţine zile până la vacanţa de Crăciun.
- De
la excursia la parcul de distracţii este destul de plictisitor la noi, spune
Manu într-o zi la şcoală.
- Eu cred că a fost destulă agitaţie pentru
întreaga iarnă, spune Maia. Dar ce spuneţi, dacă am vizita cândva familia
Rotaru, pentru a vedea cum le merge animalelor?
- Eu vreau să ştiu dacă Fredi mai este
acolo, se gândeşte Manu.
- Am putea face prăjituri şi fursecuri de
Crăciun şi să le luăm cu noi, continuă Izabela mai departe planul.
Astfel, cei patru prieteni se pornesc la
drum în după-masa următoare spre familia Rotaru. Zăpada a îmbrăcat totul într-o
pătură groasă şi albă.
- Mai
ştii cum l-am cunoscut pe domnul Rotaru ? întreabă Maia bine dispusă.
Izabela chicoteşte.
- Nu voi uita acel moment niciodată.
Puţin mai târziu, copiii se află împreună cu
familia Rotaru la marginea iazului nins, după ce au vizitat poneiul şi
măgăruşul în grajd.
- Fredi
a plecat, constată Manu trist.
- Da, deja de mai multe săptămâni, spune
domnul Rotaru.
- Sper că îi merge bine şi la primăvară îşi
întemeiază o familie.
- I-ai dorit aşa de mult libertatea, spune
doamna Rotaru.
- Da, spune Manu. Şi apoi zâmbeşte vesel. Să
ai o casă nu este rău.
- Acum veniţi în casă, spune domnul Rotaru.
Deabia aştept să mănânc prăjitură!
În această după-masă se face devreme
întuneric, iar doamna Rotaru a aprins lumânări.
- Ai
citit între timp întreaga Biblie pentru copii, Izabela? întreabă domnul Rotaru.
Izabela afirmă. Atunci cunoşti istoria naşterii Domnului Isus?
- Da. Dar doresc să o mai ascult o dată.
Şi domnul Rotaru începe istorisind: „A sosit
timpul ca Dumnezeu să trimită pe Fiul Său ca copil pe pământ. De aceea El a
trimis un înger la Maria, o fată săracă, dar care provenea dintr-o familie
împărătească, pentru a-i anunţa naşterea Domnului Isus. Maria era logodită cu
Iosif, un tâmplar din Nazaret. Tocmai când a sosit timpul naşterii pentru
Maria, ei au trebuit la indicaţia împăratului îndepărtat să călătorească în
patria lor Betleem. Toate locurile de poposire erau suprapline, de aceea Domnul
Isus a fost născut într-un grajd pentru animale. O iesle a fost primul lui
pătuţ. Împăraţii şi oamenii puternici nu au luat în seamă naşterea lui. Dar
păstorilor, lucrătorii de noaptea în acel timp, care făceau de pază pe câmp la
animalele lor, li s-a vestit de către îngeri venirea Fiului lui Dumnezeu.
Domnul Isus a venit aproape de toţi care trăiau în întuneric şi singurătate, şi
El rămâne pentru totdeauna la noi, dacă vrem!“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu