marți

Inima vie



   Filip încetă să se mai roage, pentru că la şcoală colegii râdeau de el.
   Văzând acest lucru, mama îi povesti băiatului următoarele:
   - Ţii minte izvoraşul acela cu apă de var, care curge dincolo de satul nostru? Ei bine, apa minerală a izvorului, bogată în calcar, preface totul în piatră. Dacă ţii un timp mai îndelungat un obiect în apa aceasta, obiectul se acoperă cu var şi se pietrifică. Atunci, unui om i-a venit ideea să pună sub şipotul apei diferite obiecte - pălării, baloane, beţe -, iar când acestea se pietrificau, le vindea ca pe nişte statui. Ai observat oare că feriga şi alte plante, care cresc în preajma izvorului nu se prefac în piatră, deşi izvorul le stropeşte şi pe ele cu var? Ştii de ce? Pentru că sunt vii. Apa izvorului preface în piatră numai obiectele neînsufleţite.
   - Dar ce mă privesc pe mine toate acestea? întrebă Filip
   - Te privesc în modul cel mai direct, îi răspunse mama. Tu mergi la şcoală, unde întâlneşti mulţi alţi copii. Gândurile lor ţi se transmit şi ţie. Dacă inima ta este vie, ea nu va cădea niciodată sub influenţa greşită a cuiva.
   - Dar cum aş putea să păstrez inima întotdeauna vie? întrebă Filip.
   - Foarte simplu: Tu ştii cine este Izvorul vieţii. Hristos a spus: „Eu sunt Viaţa”. De aceea trebuie să ţii mereu legătura cu acest Izvor, să citeşti Cuvântul lui Dumnezeu, să te rogi. Astfel, inima ta va fi vie şi nimeni nu va putea să o prefacă în piatră.
   După discuţia cu mama, Filip hotărî să se roage mai departe, pentru ca inima lui să nu se împietrească, despărţită de Izvorul vieţii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu