sâmbătă

„Mai preţios decât aurul“



   Mai demult, în unele zone din Germania se obişnuia ca oamenii de afaceri să le înmâneze angajaţilor lor în ziua de Anul Nou un mic cadou, când aceştia veneau  pentru a le spune şefilor lor urări de Anul Nou.
   Astfel, patru tineri angajaţi din întreprinderea unui om de afaceri temător de Dumnezeu au venit şi la el şi i-au dorit noroc şi binecuvântare pentru Anul Nou.
   - Dragi prieteni, spuse comerciantul, aici sunt cadourile voastre. Fiecare poate alege, dacă vrea să aibă douăzeci de mărci sau o Biblie.
   - Eu nu pot citi, spuse primul, de aceea aş dori banii.
   - Eu pot să citesc, spuse al doilea, dar mă aflu într-un mare necaz şi de aceea prefer banii.
   Al treilea a motivat cu cuvinte asemănătoare dorinţa sa de a primi banii.
   Acum veni la rând al patrulea, un băiat tânăr, firav. Omul de afaceri se uită la el prietenos şi îi spuse:
   - Vrei şi tu douăzeci de mărci?
   - Dragă domnule, răspunse cel întrebat, pentru că spuneţi că această carte ar fi frumoasă, aş vrea să o iau în locul banilor şi să-i citesc mamei mele din ea.
   Comerciantul i-a înmânat Biblia. Tânărul a deschis-o şi a găsit între pagini câteva bancnote. Ceilalţi trei angajaţi s-au uitat cu ochii mari la Biblie şi la dăruitor.
   - Nu este vina mea, spuse comerciantul, că aţi ales greşit. Nu numai aceşti bani, ci şi alte bogăţii se găsesc în această carte.
   Credinţa în Dumnezeu şi în Cuvântul Său salvează, dă viaţă veşnică, dăruieşte pace şi asigură omului un loc în slava veşnică. El mângâie, îmbărbătează, îndreaptă, înviorează şi conduce privirea în sus, unde este Hristos stând la dreapta lui Dumnezeu.
   De aceea: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc!“ (Luca 11.28).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu