Timpul recoltei

   Când soseşte pentru ţăran timpul recoltei şi vrea să-şi adune snopii săi, adesea apare câteo vreme rea, iar furtuna cu fulgere şi tunete provoacă în unele locuri pagube însemnate. Cât de mult doreşte ţăranul, ca binecuvântarea pe care i-a dat-o Dumnezeu să o aducă uscată şi nevătămată sub acoperişul ocrotitor.

   Această muncă nu a fost însă întotdeauna legată de aşa multă grijă, osteneală şi riscuri. Când Dumnezeu a creat lumea şi la sfârşit şi pe om, pământul a fost fără suferinţă şi fără boli. Şi atunci, când omul se afla în Paradis, el muncea. Citim în Sfânta Scriptură:

   „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.”

   Această muncă de atunci nu a fost o povară, ci o plăcere şi o bucurie, şi ea nu era împiedicată şi ameninţată de furtună şi de grindină.

   Când vezi pe ţărani muncind pe câmp, te gândeşti fără să vrei la timpul de recoltă, la timpul când roadele vor fi strânse în şuri sau hambare. Dar îţi aminteşti şi de „Domnul recoltei”, Domnul Isus care este gata să vină să-şi strângă şi să-şi ducă acasă snopii Săi.

   Eşti şi tu, micul meu prieten, un astfel de snop, o roadă preţioasă, care este destinată cerului? Ai căutat refugiu la Domnul Isus? El vrea să te salveze de judecata viitoare. El vrea să te aducă în hambarul Său ceresc.

   Domnul Isus Îşi dă şi acum osteneala să caute şi să salveze. Încă mai invită pe oameni să vină la El. Şi în zilele noastre sunt luaţi zilnic oameni, mici şi mari, de pe calea largă şi astfel păstraţi pentru Împărăţia Sa cerească.

   Vino şi tu la Domnul Isus, pentru ca să fii mântuit de judecata viitoare!