Găsit

   Cu mulți ani în urmă, în China, într-o familie creștină, trăia un băiețel. Domnul și doamna Wong își iubeau cu toată inima copilul și s-au străduit devreme să-l conducă spre Domnul Isus. Când stăteau la masă, îți împreunau mâinile, închideau ochii, iar tatăl mulțumea lui Dumnezeu, Dăruitorul tuturor darurilor, pentru mâncare.

   Într-o zi a intrat un mare necaz în această familie: băiețelul a dispărut și n-a mai putut fi găsit în ciuda tuturor strădaniilor.

   După multe săptămâni, o femeie credincioasă a vizitat o familie cunoscută ei dintr-o altă zonă a Chinei. Acolo a întâlnit și doi soți, pe care nu-i cunoștea, cu un băiețel. Într-o scurtă discuție, cei doi soți i-au povestit femeii că nu aveau proprii lor copii. Dar le-a fost oferit spre cumpărare acest băiețel. Ei se minunau de anumite obiceiuri ale băiatului: „Înainte să mănânce, își împreună mâinile, închide ochii și rostește apoi câteva cuvinte pe care nu le înțelegem. Se pare că vorbește cu cineva.“

   Vizitatoarea a bănuit imediat că acel copil provenea dintr-o familie creștină. Și-a adus aminte că citise într-o revistă creștină despre căutarea unui băiat, care avea aproximativ aceeași vârstă ca acesta. S-a interesat foarte bine care erau adevărații părinți și curând s-a putut dovedi că băiețelul fusese furat și vândut. Astfel părinții adevărați și-au putut primi înapoi copilul. Bucuria lor a fost mare.

   Băiețelul s-a rugat înainte de mâncare, chiar dacă a fost într-un mediu străin lui. El I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru mâncare „cum făcea și mai înainte“ (Daniel 6.10). Dumnezeu a putut folosi „credincioșia“ sa, ca să ajungă iarăși la părinții lui.