Temători de lumină

   Pe marile poieni cu cirezi de vite ale satului nostru există în multe locuri blocuri de piatră. Sunt pietre de mărimi diferite, cele mai multe de forma unui ou, de culoare gri-verde şi cu partea superioară acoperită de muşchi verde.

   Băieţi fiind cutreieram împrejurimile satului şi eram mereu atraşi de aceste pietre. Dacă găseam un bloc de piatră care nu era fix, atunci ne aşezam lângă el în iarbă, îl prindeam cu amândouă mâinile şi îl rostogoleam pe cealaltă parte. Atunci ne puneam pe burtă lângă „cuibul” pietrei şi ne minunam.

   De ce anume?

   Vă pot explica. De fiecare dată când era rostogolită o piatră, nu ne puteam sătura să ne uităm la vietăţile diverse de pe piatră. Dar totul dura, din păcate, doar câteva clipe, pentru că multele animale mici dispăreau undeva şi cumva în pământ. La început am crezut că furnicilor, viermilor şi gândacilor le era teamă de noi. Dar curând am observat că ele nu se târau de acolo din cauza noastră. Fuga lor rapidă avea o altă cauză: vietăţile erau temătoare de lumină!

   Acum, cu siguranţă, vor întreba unii dintre micii cititori: Ce are a face acest lucru cu noi? De ce ne spui asta?

   Răspunsul vine din Cuvântul lui Dumnezeu. În Evanghelia după Ioan, chiar la început, Dumnezeu arată că între comportamentul oamenilor care nu vreau să ştie nimic de Domnul Isus şi micuţul animal de sub blocul de piatră nu există nicio deosebire: amândoi sunt temători de lumină. Dar în timp ce animalele se tem doar de lumina zilei, acei oameni nu doresc să vină în lumina lui Dumnezeu. Ce păcat, pentru că ar ajunge la mântuire, la mântuirea sufletelor lor nemuritoare!

   Lumina lui Dumnezeu este Domnul Isus. Dacă venim în această lumină, atunci se vede ce este în inima noastră. Ea descoperă pagubele mari provocate de păcat, care fără această lumină, fără Domnul Isus, nu le-am vedea niciodată.

   Dar ce este de făcut? Să fugim din această lumină? Să iubim mai mult întunericul decât lumina? O, nu! Domnul Isus nu ne descoperă starea inimii noastre pentru a ne condamna, ci pentru a ne arăta că avem nevoie de un Salvator, de un Mântuitor. Şi acest Mântuitor vrea să fie tocmai El. De aceea acceptă-L şi tu în inima ta!

   „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12).