Cine a făcut lumea?

   Dumnezeu a făcut-o. Lumea a avut un început precum ai avut şi tu. Cu mii de ani în urmă nu existau oameni. Nu existau pomi şi flori. Nu era nici lume. Era numai Dumnezeu. Dumnezeu a fost întotdeauna. Odată, înainte de a fi zi sau noapte, Dumnezeu a decis să facă lumea. Când ne hotărâm să facem un lucru, avem nevoie de unelte, nu-i aşa? Şi avem nevoie de ceva din care să facem lucrurile. Dacă vrem să facem o masă, ne trebuie lemn, cuie, ciocan şi fierăstrău. Cu Dumnezeu a fost însă altfel. El a putut face lumea fără să aibă ceva din care să facă lucrurile. Doar a spus: „Să se facă lumea” şi lumea s-a făcut.

   Când Dumnezeu a făcut la început lumea, ea a fost ca o minge rotundă şi mare. Şi era întunecoasă şi umedă. Dar Dumnezeu a transformat-o până când s-a făcut o lume frumoasă. La început El a făcut lumina şi a numit lumina „zi” şi întunericul „noapte”. A fost prima zi. Cinci zile apoi, a lucrat la facerea lumii. A făcut cerul şi pământul uscat. A făcut lacurile, oceanele şi râurile. A făcut soarele, luna şi stelele. A pus păsări în aer şi peşti în apă. A făcut ca animale de toate felurile să trăiască pe pământ. Şi apoi, la sfârşit, a făcut omul. Dar omul a fost făcut diferit de celelalte lucruri. Dumnezeu l-a făcut din tina pământului, i-a dat un suflet, ca să-L cunoască şi să-L iubească pe Dumnezeu. Şi apoi El a dat omului această mare şi frumoasă lume, cu toate minunăţiile de pe ea, şi i-a spus: „Toate sunt ale tale. Le ai, ca să le foloseşti şi să te bucuri de ele.”

   „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.”