De ceva timp am
vizitat pe o insulă un centru de detenţie. Ghidul nostru ne-a arătat clădirile în
care lucrau deţinuţii. Am trecut şi pe lângă o şură în care erau adăpostite mai
mult de două sute de oi. La uşa şurii am vorbit cu un deţinut tânăr. El ne-a
spus că unul dintre miei îşi rupsese piciorul şi trebuia să fie sacrificat. Dar
l-a întrebat pe proprietarul turmei dacă îi poate dărui animalul. S-a preocupat
mult de piciorul rupt şi a luat în grija sa pe animalul care nu mai putea să
urmeze turma. Zi de zi îi aducea mielului hrană şi apă proapătă şi îl mângâia.
După aproximativ patru săptămâni, animalul a început să stea singur pe picioare
şi să alerge cu precauţie. Puţin timp mai târziu aproape nu se mai vedea nimic
din rana gravă.
- Ne puteţi
arăta acest animal? l-am întrebat noi pe tânărul bărbat. Nu ne puteam imagina
că îşi va găsi mielul printre acele multe animale care arătau toate la fel. Dar
tânărul bărbat l-a strigat o singură dată pe nume, şi imediat mielul a apărut
din colţul cel mai îndepărtat, şi-a făcut loc prin întreaga turmă şi s-a lăsat
mângâiat.
Domnul nostru,
Isus Hristos, a făcut mult mai mult pentru noi. El Şi-a dat viaţa Sa pentru noi
pentru a ne mântui. Îi suntem mulţumitori? Noi Îi cunoaştem glasul. Îl auzim şi
Îl urmăm?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu