„Nu mai am
niciun chef”, mormăie Sorana. Se uită țintă la bilețelul galben din mâna ei. „Nu
pot nicidecum să țin minte și nici măcar nu știu la ce folosește!”
Prietena ei Maia
își ridică amuzată privirea de la caietul cu teme. „De ce te plângi?”
Sorana pune
bilețelul în fața prietenei ei pe masă. Maia zâmbește surprinsă. „Un verset din
Biblie – este foarte frumos!”
„Frumos?
Trebuie să învăț pe de rost în fiecare săptămână un verset din Biblie.
Străbunica mea și-a dorit acest lucru la ziua ei de naștere, când a împlinit
nouăzeci de ani. I-am promis că o să le învăț.”
Maia râde
privind la fața Soranei. „Eu știu pe de rost zece psalmi și trei capitole din Evanghelii”,
spune ea. „Momentan învăț ceva din Isaia.”
Sorana rămâne
cu gura căscată. „Pentru ce? O faci de bunăvoie?” Sorana știe că Maia și sora
ei cred în Domnul Isus, dar părinții acestora, din păcate, încă nu.
Maia se
înroșește puțin, pentru că nu-i place admirația vădită a Soranei. Ea ezită un
moment foarte scurt. „Fac acest lucru, pentru că îmi face bine”, admite ea cu
glas stins. „Când părinții mei se ceartă sau țipă unul la altul, am adeseori noaptea
coșmaruri și mă trezesc transpirată leoarcă. Atunci îmi aduc aminte de un
verset din Biblie și mi se pare că Dumnezeu Însuși vorbește cu mine. Atunci nu
mai mi-e așa de frică.”
Sorana îți pune
spontan brațul în jurul prietenei ei. „N-am știut că ai asemenea coșmaruri”,
spune ea mișcată.
„Acum este mai
bine. Sora mea mai mare mi-a dat pontul cu versetele din Biblie. Continui cu
învățatul pe de rost al versetelor când sunt plecată, sau când trebuie să
aștept, sau tocmai când stau trează noaptea.”
Interesul Soranei
este trezit și privește acum cu alți ochi versetul pe care trebuie să-l învețe.
„Poate putem să învățăm împreună”, propune ea. „Nu vreau să o dezamăgesc pe
străbunica!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu