Ce sunt munții?

   Munții sunt dealuri foarte mari. Când Dumnezeu a făcut lumea, a făcut și munții. Mulți munți sunt foarte pietroși. Vârful muntelui se numește pisc. Unii munți sunt atât de înalți, încât piscurile lor sunt majoritatea timpului în nori. Alții sunt atât de înalți, încât nimeni nu le-a atins vreodată piscurile. Avioanele pot zbura peste cele mai înalte piscuri, dar nicio persoană nu le-a trecut vreodată.

   Uneori munții sunt separați – doar un munte mare stând singur într-o câmpie. Alteori însă, munții sunt în rânduri sau lanțuri – un munte înalt lângă altul. Un rând de munți se numește masiv muntos.

   Mulți munți sunt acoperiți cu zăpadă tot anul. Sunt foarte frumoși. Este prea frig pe vârfurile celor mai mulți dintre munți, ca pomii și florile să crească. Locul unde copacii încep să nu mai crească se numește linia pădurii. Sub linia pădurii cresc multe flori și copaci frumoși. Multe izvoare curg sprintene printre munți. Vara, unele zăpezi de pe piscuri se topesc și se scurg în aceste izvoare, transformându-le în cascade zgomotoase.

   Când Dumnezeu și-a condus poporul Său Israel prin deșert, deseori i-a vorbit de pe vârful unui munte înalt. Un munte este puternic și mare. Ne face să ne gândim la Dumnezeu. Când David, cântărețul lui Israel, s-a uitat sus la munți, el a spus: Îmi ridic ochii spre munți... De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul (Psalmul 121.1-2).