Nimic terminat

   În urmă cu ceva timp, cu ocazia unei scurte vizite, m-am uitat din curiozitate în coșulețul cu lucrul de mână al nepoatei mele. Și ce crezi că am văzut?

   Vreau să-ți povestesc acum.

   În primul rând un portmoneu pentru bani, brodat cu perle, era doar pe jumătate terminat: Nu exista nicio perspectivă că va fi terminat vreodată, pentru că ața era ieșită de pe ace, mătasea de pe mosor era înnodată și totul adunat într-un haos complet. – Când am pus acestea deoparte, m-am trezit cu o bucată de etamină în mână care urma să fie o copertă de Biblie și pe ea era cusut cuvântul: „Iubesc” - dar ce iubea trebuia să ghicesc. – Sub această bucată de pânză se afla un ciorap început, probabil pe mărimea piciorului unui mic copil. Dar era croșetat numai până la călcâi. Oare va fi terminat vreodată? – Lângă ciorap se afla o periniță pentru ace, pe a cărei față superioară era o cusătură frumoasă, dar pe fața inferioară stătea: „Dragei mele...”

   Dar nu trebuie să enumăr tot ce am găsit acolo. Ce pot să vă spun este că în acest coș cu lucru de mână nu am putut descoperi nici măcar un singur lucru terminat, și cu toate că aceste lucruri pe jumătate încheiate, neglijate, stăteau acolo mute, ele spuneau o poveste foarte tristă despre nestatornicia unei fete.

   Ele îmi spuneau că nepoata mea avea o inimă plină de dragoste față de alții, că mintea ei era plină de planuri și intenții bune și că avea atât înzestrarea, cât și mijloacele pentru aceste lucrări. Dar îi lipsea ceea ce era mai important: Să termine ceea ce începea! Nu îi lipsea bunăvoința și râvna, dar îi lipsea consecvența.

   Nu este important dacă facem lucruri mici sau mari; câștigul nostru nu este măsurat după ceea ce intenționăm să facem, după ce planuri avem, ci dacă ceea ce am început terminăm. Nimeni din jurul nostru nu dă ceva pentru ceea ce intenționăm să facem, dar toată lumea va avea ochi să vadă ce iese din mâinile noastre, ce a fost terminat.

„Oriunde se muncește este și câștig” (Proverbe 14.23).