Omul care face semne cu mâna

   Un băieţel zăcea într-o seară în pătuțul lui și nu se simțea bine; mama era alături în camera de zi şi era preocupată cu cusutul. Copilul a strigat deodată: „Mamă, sub uşă stă un om prietenos şi îmi face permanent semne cu mâna: trebuie să mă ridic din pătuț”. Mama credea că copilul bolnav vorbea așa din cauza febrei mari sau visa; de aceea l-a liniştit: „Stai liniştit culcat în pătuţul tău şi dormi mai departe; eu nu văd nimic”. Însă la scurt timp după aceea, micuţul a început iarăşi: „Mamă, omul stă încă la uşă şi îmi face semn cu mâna, ca eu să vin la tine”. Acum mama a venit la pătuț, a luat băiatul în braţe şi l-a dus în camera de zi. Abia a păşit în cameră, când vechea sobă de cărămidă s-a prăbuşit şi dărâmăturile ei au acoperit pătuţul puişorului ei. Dacă ea nu ar fi ascultat atenţionarea şi nu ar fi luat copilul, cu siguranţă el ar fi fost lovit de moarte. – Isus spune despre micuţi: „Îngerii lor în ceruri văd pururi faţa Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 18.10).