Nu fără Isus!

   Întotdeauna când călătorea cu tramvaiul, doamna B. își punea în poșetă câteva pliante creștine pe care le împărțea călătorilor în timpul călătoriei.

   Din nou i-a oferit șoferului de tramvai un astfel de caiețel. Tânărul l-a luat în silă și i-a spus doamnei B.:

   - Îmi dați mereu aceste caiețele creștine. Cred că mă considerați un mare pierde-vară.

   - Biblia spune: Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea. Aceasta înseamnă că atât inima dumneavoastră, cât și a mea sunt în această stare. Nu sunt prea lingușitoare aceste cuvinte, nu-i așa?

   - Poate că-i adevărat. Dar de ce trebuie să mă gândesc deja acum la astfel de lucruri?

   - Dacă mergeți într-un cimitir, veți vedea morminte de toate mărimile, chiar și de mărimea dumneavoastră.

   Tânărul a râs. Acest răspuns i-a plăcut. Doamna era originală.

   - O să mă uit odată peste caiețelul dumneavoastră. Spunând aceasta l-a pus în buzunar.

   Când doamna B. a coborât din tramvai, i-a vorbit încă o dată cu amabilitate șoferului, i-a amintit de seriozitatea veșniciei și l-a îndreptat spre Domnul Isus, Mântuitorul lumii.

   În dimineața următoare, doamna B. a călătorit iarăși cu același tramvai. Dar șoferul tramvaiului îi era necunoscut. Când a văzut-o pe doamna B., acesta i s-a adresat:

   - I-ați oferit ieri colegului meu un caiețel în acest tramvai?

   - Da. De ce întrebați?

   - Acum colegul meu este mort.

   - Mort? De unde știți acest lucru? Ce s-a întâmplat?

   - Am fost și eu ieri în acest tramvai când ați vorbit cu colegul meu. Când a terminat serviciul, am preluat eu locul lui. El a sărit din tramvai, a vrut să prindă tramvaiul care venea din sens opus, s-a împiedicat și a fost călcat de tramvai.

   Doamna B. a fost zguduită. Ce veste! Acest tânăr, care arăta foarte bine, a fost luat în puterea vârstei! – Oare a murit fără Domnul Isus?

   Puțin mai târziu, ea a trebuit să coboare. Imediat ce a luat loc într-un alt tramvai, cineva i s-a adresat:

   - I-ați dat ieri unuia dintre colegii mei un pliant creștin?

   - Da. Știu deja povestea tristă. Unul dintre colegii dumneavoastră mi-a povestit totul.

   - Dar poate totuși nu știți încă totul. Eu l-am însoțit pe rănit la spital și azi-dimineață am fost lângă el când a murit.

   - Nu a murit imediat?

   - Nu. El a trăit până azi-dimineață la ora șapte. El mi-a spus și mie despre dumneavoastră. „O vei recunoaște pe femeie. Merge în fiecare dimineață cu tramvaiul X și are la ea întotdeauna caiețele creștine. Spune-i că nu mor fără Isus. Eu L-am găsit pe Mântuitorul.” Și acum, dragă doamnă, dacă vreți să faceți un lucru bun, atunci vizitați-o și mângâiați-o pe sărmana lui mamă.

„Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” Luca 19.10