„Cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față
de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.” Isaia 55.9
Brasit avea șaptesprezece ani și
avea o problemă care nu-l lăsa în pace. El și tatăl său ar fi dorit să meargă
la o conferință creștină, care avea loc în Pakanampho, un oraș dintr-o provincie,
situată departe. Fiind foarte săraci, nu aveau banii necesari pentru călătorie.
Tatăl lui Brasit era pescar. Ei se
rugau mereu lui Dumnezeu, ca El să facă să prindă mulți pești, ca apoi din
câștig să-și poată plăti costurile de călătorie.
Dar nu prindeau pești! Bărbații
prindeau chiar mai puțin decât în mod obișnuit. Brasit a fost așa de sigur că
Dumnezeu va trimite direct în plasele lor peștii pe care îi doreau atât de mult.
Dezamăgirea lui a fost mare. Cu siguranță, și dorința lui Dumnezeu era ca ei să
meargă la asemenea strângeri, ca ei să învețe mai multe despre El! De asemenea,
El știa bine cât de săraci erau ei și că fără un pescuit bun nu vor putea
călători la acea conferință. Dumnezeu avea puterea să le dea peștii de care
aveau nevoie. Nu a ascultat Dumnezeu rugăciunea lor? Astfel de gânduri umpleau
inima băiatului și la final l-au făcut să fie foarte deznădăjduit.
În aceeași localitate locuia un
creștin care de asemenea dorea să meargă împreună cu familia lui la conferință.
Dar din anumite motive urgente, au fost nevoiți să renunțe la călătorie. Creștinul
și-a adus aminte de sărmanii pescari, a căror intenție o știa. Se întrebase de
multe ori cum vor putea merge pescarul și fiul la conferință. A plecat imediat
la familia de pescari și le-a dăruit banii de călătorie necesari. Cât de
mulțumitori erau acum cu toții! Dumnezeu a ascultat rugăciunea lor – într-adevăr,
într-un alt mod decât s-au gândit ei.
Noi nu putem să punem înaintea lui
Dumnezeu planurile făcute și apoi să așteptăm, ca El să le realizeze. Dar putem
să-I spunem plini de încredere totul, iar El va răspunde cu siguranță în modul
Său și la timpul Său.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu