Neliniștit, Todor se întoarce în pat încoace și încolo. El nu poate să adoarmă. Se gândește mereu la înmormântarea bunicului său din această după-amiază.
„Bunicul nu mai trăiește acum pe pământ, ci este la Domnul Isus.” Acest lucru l-a înțeles. Dar dacă bunicul Ioan este acum la Domnul Isus, atunci de ce l-au pus într-un sicriu care a fost îngropat în cimitir? Todor nu înțelege toate acestea.
După ce se mai întoarce de câteva ori în patul său încoace și încolo, Todor dă plapuma deoparte și se ridică. Încet se îndreaptă spre camera fratelui său mai mare. Deschide puțin ușa și își bagă capul în cameră prin crăpătura ușii. Mihai se află în pat și citește o carte.
- Mă primești la tine? întreabă încet Todor. Nu pot dormi.
- Hai înăuntru, răspunde Mihai și pune cartea pe raftul de deasupra patului. Apoi ridică plapuma. Ușurat, Todor se strecoară în patul lui Mihai.
- Ce se întâmplă? vrea să știe Mihai.
- Nu înțeleg ce s-a întâmplat cu bunicul. De ce l-am pus în pământ în cimitir, dacă acum el este la Domnul Isus?
- Îți mai amintești ce a spus unchiul Daniel la cimitir?
- Ceva despre trup, suflet și duh, răspunde Todor. Dar nu am înțeles mare lucru.
- Omul este format din trup, suflet și duh, îi explică Mihai fratelui său mai mic. Ochii, de exemplu, sunt parte componentă a trupului nostru. Cu ei l-ai văzut pe bunicul Ioan.
- Și pentru ce am nevoie de suflet și de duh? întreabă nerăbdător Todor.
- Sufletul și duhul se referă la mintea noastră, la conștiința noastră, precum și la sentimentele și simțămintele noastre, răspunde răbdător Mihai.
- Atunci datorită duhului, știu că bunicul Ioan este bunicul meu, se gândește Todor.
- Corect.
- Și ce sunt sentimentele și simțămintele? Totul este foarte complicat, crede Todor.
Mihai se gândește cum ar putea să-i explice mai bine fratelui său mai mic.
- Faptul că tu l-ai iubit pe bunicul Ioan și acum ești trist, pentru că el nu mai este, sunt sentimente și simțăminte.
- Atunci bucuria și supărarea sunt tot sentimente și simțăminte, se gândește cu voce tare Todor și se uită la fratele său. Mihai aprobă.
Un timp, cei doi frați stau liniștiți unul lângă celălalt.
- Totuși nu înțeleg de ce bunicul Ioan a fost pus într-un sicriu, cu toate că acum este la Domnul Isus, oftează Todor.
Mihai îl privește gânditor pe fratele lui mai mic. Deodată se ridică și își îmbracă jacheta gri care se află pe spătarul scaunului de la birou.
- Imaginează-ți că jacheta este trupul și eu sunt sufletul și duhul. Todor dă din cap, cu toate că nu înțelege foarte bine la ce se referă Mihai.
- Unde sunt trupul, sufletul și duhul acum? îl întreabă Mihai pe Todor.
- Acolo în colț unde te afli tu, răspunde Todor.
Acum Mihai își dă jos jacheta și o pune pe podea. După aceea merge la biroul său.
- Și unde este acum trupul?
- Mai departe în colț, răspunde Todor. Și sufletul și duhul sunt la birou. Treptat Todor începe să înțeleagă. Înseamnă că trupul bunicului Ioan este acum în mormânt, iar sufletul și duhul său sunt la Domnul Isus? întreabă el cu precauție încă o dată.
- Exact așa este, confirmă Mihai.
- Și când Domnul Isus Îi va lua la El în cer pe toți cei care au crezut în El, merge și trupul acolo?
- Aproximativ, răspunde Mihai. Dar atunci se va întâmpla ceva minunat. Este ca și cu o sămânță a unei flori frumoase.
- Te referi la faptul că în pământ este pusă o sămânță și după un timp crește din ea o floare frumoasă, înțelege Todor.
Mihai dă din cap aprobator.
- Da, exact. Bunicul Ioan avea adeseori dureri la genunchi și nu mai putea să meargă.
- Și nici nu mai auzea și vedea bine, își aduce aminte Todor.
- Când vom fi odată toți la Domnul Isus, bunicul Ioan va avea un trup în care nu-l va durea nimic și în care totul va fi foarte bine.
- Acest lucru este frumos, se bucură Todor și începe să caște. Mulțumesc că mi-ai explicat ce se întâmplă cu bunicul Ioan, mai spune el.
În următoarea clipă adoarme adânc. Mihai îl duce cu grijă pe fratele lui mai mic înapoi în camera lui și îl așază pe pat. Îl acoperă grijuliu și îl mângâie încă o dată pe cap. Dar Todor doarme deja adânc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu