La începutul secolului al XX-lea, insula Okinawa a fost vizitată de un misionar în drumul său spre Japonia. Misionarul a rămas doar câteva zile în micul sat Shimabuka. Dar Dumnezeu a deschis inimile a doi tineri băștinași și i-a condus la credința vie în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Înainte de a pleca, misionarul le-a dat o Biblie.
Cei doi bărbați tineri erau frați. După întoarcerea lor la Dumnezeu n-au avut niciun fel de legătură cu alți creștini. Dar Cuvântul lui Dumnezeu a fost viu și a adus multă binecuvântare. Frații au studiat cu râvnă Biblia și au pus în aplicare tot ce i-a învățat Dumnezeu din Cuvântul Său. Prin mărturia lor bună, mulți oameni din satul lor s-au întors la Dumnezeu. Unul dintre cei doi tineri a devenit învățător, celălalt primar. Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu a devenit lectură zilnică în școală pentru elevii satului Shimabuka. Drept urmare, superstiția și închinarea la idoli au dispărut și domneau temerea de Dumnezeu, pacea, buna înțelegere, ordinea și bunăstarea.
În al Doilea Război Mondial, insula aceasta a fost ocupată de soldați americani. Când soldații s-au apropiat de sat, au fost salutați prietenește de doi bărbați în vârstă. Un translator le-a spus soldaților că sunt bineveniți acolo ca și creștini și că nu sunt priviți ca dușmani. La început, soldații au rămas fără cuvinte găsind în mijlocul unui mediu păgân o adevărată adunare creștină. Oamenii din Shimabuka au luat tăcerea și uimirea soldaților drept dezaprobare și și-au cerut scuze. Ei le-au spus că de peste treizeci de ani în afară de misionar n-au văzut niciun creștin dintr-un alt loc și au încercat cât mai bine să trăiască după Cuvântul lui Dumnezeu. Poate vizitatorii din America îi vor putea învăța, ca pe viitor să acționeze mai bine...
Atunci soldații au privit rușinați în jos. Ei și-au spus: „Noi am crescut într-o țară creștină, am fost învățați de mici copii din Cuvântul lui Dumnezeu și cum trăim noi practic ca și creștini?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu