Qumran (II)
Muhammad adh-Dhib a descoperit o peșteră în apropierea Mării Moarte. La scurt timp după aceea, zona a fost plină de beduini. Ei au luat tot ceea ce puteau duce: cantități uriașe de fragmente scrise și chiar unele pergamente complete. Deoarece nu puteau face nimic cu ele, acestea au ajuns în mâinile cizmarului și anticarului secret Kando. El știa despre ce este vorba și bănuia cine ar putea fi interesat de astfel de pergamente vechi, scrise pe piele. Episcopul Athanasius Yeshue Samuel a fost captivat imediat când Kando i-a oferit pergamentele. A rupt o bucată mică din pergament și a frecat pielea între degete. Imediat s-a fărâmițat. Materialul era foarte fragil și, prin urmare, vechi. El a reușit să cumpere pergamentele cu bani puțini. Bănuia că aceste scrieri trebuie să fie foarte vechi. El a putut recunoaște aceasta din caracterele ebraice. Dar ce fel de comoară a dobândit el într-adevărat, nu știa nici pe departe în acel moment.
Câteva săptămâni mai târziu, episcopul a găsit în sfârșit un învățat care studiase limba ebraică veche. El se afla atunci la Ierusalim cu scopul de a cerceta. În afară de o lupă, savantul nu avea alte instrumente la el. Dar după doar câteva minute și-a dat seama că acele pergamente erau o copie a cărții Isaia, o carte biblică din Vechiul Testament. Probabil era foarte veche.
Au fost făcute fotografii și trimise în America. Răspunsul a venit prin poștă: forma literelor este atât de veche, încât pergamentul datează din secolul I î.Hr.
Aceasta a fost o senzație! Erau cele mai vechi pergamente biblice descoperite până atunci! În săptămânile următoare, ziarele și revistele de specialitate s-au ocupat de un singur subiect: descoperirile de manuscrise de la Marea Moartă.
Arheologii și beduinii au aruncat o privire mai atentă asupra regiunii muntoase a Mării Moarte. Beduinii au lucrat ilegal, adică fără permis, dar erau mai rapizi și mai isteți. Adesea, arheologii vedeau doar norii de praf ridicați de beduinii care fugeau. Ulterior, arhitecții au fost nevoiți să cumpere pentru o mulțime de bani de la beduini ceea ce descoperiseră aceștia.
În anii următori, au fost descoperite în total unsprezece peșteri cu manuscrise. Multe dintre acestea erau distruse și literalmente dezintegrate în zeci de mii de piese de puzzle. Descoperirile de monede au confirmat încă o dată vechimea incredibilă a manuscriselor. Iar săpăturile dintr-un sat de pe un mic platou montan de la poalele peșterilor au arătat ceea ce s-a întâmplat acum aproape 2.000 de ani: valoroasele pergamente au fost ascunse în vase de lut în peșteri din calea armatei romane care se apropia.
În perioada de după 1947, în cele unsprezece peșteri au fost descoperite câteva pergamente complete și peste 40.000 de fragmente din aproximativ 800 de pergamente. Un sfert dintre ele conțin texte biblice din Vechiul Testament. Acestea au fost copiate în jurul anilor 250-100 î.Hr. Cea mai importantă descoperire de la Qumran este faimosul manuscris Isaia, cea mai veche copie cunoscută a unei cărți biblice în ebraică, complet conservată. Textul este scris cu grijă pe 17 foi de piele cusute împreună, cu o lungime totală de peste șapte metri, în 54 de coloane. Până atunci, cercetătorii au presupus că textul original a fost modificat și falsificat tot mai mult de-a lungul mileniilor, în timpul copierii textelor biblice. Acest lucru ar fi însemnat că nu putem fi siguri că în Biblie se află textul biblic pe care Dumnezeu a lăsat să fie scris cu mii de ani în urmă!
Cercetătorii s-au înșelat însă! Nu numai manuscrisul Isaia care a fost găsit, ci toate manuscrisele de mai bine de 2.000 de ani sunt aproape sută la sută în concordanță cu textul actual. Dumnezeu a purtat de grijă asupra Cuvântului Său și acesta nu a putut fi falsificat!
Astfel, poți fi sigur că textul biblic care se află astăzi în Biblia ta ca traducere este neschimbat – este același text pe care Isaia, Ieremia sau mai târziu Domnul Isus și ucenicii Săi l-au ținut în mâinile lor.
În astfel de vase de lut s-au păstrat pergamentele timp de 1.900 de ani:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu