Două surioare, Ana și Maria, se minunau de fiecare dată, văzând că mămica știe toate și nu se lasă niciodată păcălită. Iar dacă o întrebau, le răspundea în glumă că-i vine o coțofană cu vestea-n pană.
Odată mama le trimise după cumpărături. Bucuroase că mămica le încredințase niște bani, fetițele se repeziră într-un suflet la magazin. Făcură toate cumpărăturile, dar cum cartofii se dovediră a fi mai ieftini decât pe lista de acasă, din banii economisiți surioarele își cumpărară o ciocolată pe care o mâncară împreună, încredințate fiind că mămica nu va observa nimic.
Acasă se purtară ca de obicei, dar mama simți îndată că ceva nu era în regulă. Ciocolata le tăiase fetițelor pofta de mâncare și la masă nu le mai era foame. Mama nu se putu stăpâni și le întrebă:
- V-ați cumpărat ceva de mâncare?
- Noi?, întrebă cu nevinovăție Maria, dar roși atât de puternic, încât o podidiră lacrimile.
- V-ați uitat prin vitrine și ați hotărât să vă cumpărați ceva dulce din banii rămași?, le întrebă în continuare mămica.
- De unde știi?, se minunară fetițele și izbucniră în plâns.
- Coțofana..., începu mama, dar surioarele o întrerupseră:
- Lasă acum coțofana și spune cum ai aflat.
- Foarte simplu, plângăcioasele mele dragi: ochii voștri mi-au destăinuit totul, de îndată ce v-ați întors. Iar la masă v-au trădat până și vocile. Așa că de fapt chiar voi sunteți coțofanele ce-mi vin cu veștile-n pene. Erați cu conștiința încărcată și nu ați cutezat să priviți deschis în ochii mamei.
- Iartă-ne, mămico! Îți promitem că nu mai facem, strigară fetițele într-un glas. Mama le iertă, dar adăugă:
- Adevărul nu poate fi ascuns. Oricât v-ați da silința, el iese întotdeauna la suprafață, ca untdelemnul deasupra apei.
Fetițelor le pătrunse adânc în minte povața mamei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu