Niani și oul

 

   În amurgul zilei, Daudi venea agale de la spital. Yohanna, care stătea lângă foc, l-a întrebat:

   - Spune-mi, te rog, Omule Mare și preparator de medicamente, cum se face din ou bun, ou rău?

   - O, spuse Daudi, foarte simplu. Lasă-l în pace și se strică singur!

   Cei din jurul focului zâmbiră. Yohanna întrebă din nou:

   - Și cum se face ou bun dintr-unul rău?

   Toată lumea a râs.

   - Asta nu se poate, spuse unul.

   Yohanna s-a aplecat asupra piciorului paralizat.

   - Într-adevăr, în cazul ouălor, nu se poate, dar în cazul oamenilor, da. Toți sunt răi, spune Cartea lui Dumnezeu. Nu este niciunul drept, fără păcat. Dar viața stricată se poate transforma într-o viață bună, prin puterea lui Dumnezeu. Așezați-vă și ascultați pățania lui Niani cu oul.

 

   Două maimuțe, Pupu și Oho, s-au coborât de pe creanga copacului Buiu. Înaintea lor țopăia tacticos o cioară.

   Pupu se aplecă la urechea frățiorului și îi șopti proverbul maimuțelor:

   - Unde te mănâncă acolo trebuie să fie și „dudu” (pureci).

   Frățiorul încuviință. Aceasta este o experiență generală și un proverb arhicunoscut.

   Pupu continuă:

   - Deci, Oho, unde vezi pasăre acolo trebuie să fie și ouă. Se uită de jur-împrejur și deodată ochii îi străluciră în timp ce cu bărbia arătă înspre crengi:

   - Acolo sus vezi un cuib?

   Pupu se cățără printre crengi, își vârî capul în cuib și se întoarse rânjind, ținând în pumn un ou cât se poate de murdar. L-a aruncat lui Oho care l-a prins cu dibăcie, ca apoi să i-l arunce înapoi lui Pupu cu atâta neîndemânare, încât acesta nu l-a mai putut prinde, deși s-a aruncat după el cu mâinile și cu coada. Oul murdar căzu printre crengi și se sparse pe pământ. Din coaja spartă a oului se ridica un miros cu totul neplăcut nasului. Maimuțele o zbughiră de acolo, ținându-se de nas. Avură remușcări de conștiință când îl observară pe unchiul Niani care se plimba mulțumit pe creanga preferată a copacului familiei.

   În mâna stângă ținea un ou cald încă, din cuibul găinii Kucu. Își lingea buzele cu plăcere. Cu cea mai mare băgare de seamă făcu o gaură la unul din capetele oului și își apropie gura cu grijă de el, sorbind conținutul oului. Pupu și Oho se apropiară de celelalte maimuțe tinere și îl priveau cu invidie.

   Niani sorbi cu îndemânare până și ultima vitamină din ou, apoi își răsuci tacticos coada și își mângâie burta.

   - Ouăle, spuse el pe un ton pe care îl folosesc cei care se adresează unui auditoriu numeros, dau o senzație atât de plăcută stomacului! Amintirea îi lumină fața și își linse buzele.

   - Dar anumite ouă...

   Niani își răsuci cu putere coada în jurul crengii și arătă cu degetul spre maimuțele Pupu și Oho ai căror ochi ieșiseră din orbite, de frică, apoi continuă:

   - Dar anumite ouă sunt neplăcute la miros, sunt îngrozitoare pentru gură și nesănătoase pentru stomac.

   Tinerii tribului dădură înțelegător din cap.

   - Dar cum poți să știi care ce fel de ou este?

   Niani se scărpină gânditor și își alese cu grijă cuvintele. Se făcu că ține în mână un ou și îl ridică în dreptul ochilor.

   - Unii țin oul în dreptul soarelui. Aceștia se numesc privitori. Dar chiar și cele mai înțelepte maimuțe și cei mai ageri ochi pot greși.

   - Unii ascultă. Niani își duse oul fictiv în dreptul urechii și îl scutură. – Dar chiar și cea mai bună ureche de maimuță se poate înșela.

   Se aplecă mult înainte și continuă în șoaptă:

   - Alții sparg coaja pentru a cerceta conținutul.

   - Ooooo! Boturile zbârcite de maimuță se îndreptară cu plăcere în sus.

   Niani diseca problema mai departe.

   - Iată încă o metodă bună! Luăm un bostan, îl umplem cu apă și punem oul în el. Dacă se lasă la fund, este un ou valoros care aduce bucurie stomacului, lucire ochilor, iar coada devine mai ageră.

   Niani își schimbă poziția pe creangă printr-o singură mișcare a mâinii stângi, apoi își drese vocea.

   - Ouăle care nu se ridică la suprafață, dar nici nu se lasă la fund sunt numai bune ca dar pentru cei pe care nu-i prea stimăm.

   Una dintre maimuțe încuviință foarte înțelegătoare. Odată a făcut și ea un asemenea dar.

   Vocea lui Niani deveni ascuțită.

   - Dar ouăle care nu se ridică la suprafață, aruncați-le binișor undeva cât mai departe, în direcția în care suflă vântul.

   Sensul deplin al acestor cuvinte fu priceput cu greu de maimuțe.

 

   Daudi zâmbi tăcut și se întoarse spre ascultători.

   - Ca să cunosc oul, este nevoie să-l pun în apă, pentru că nu pot vedea prin coaja lui. Dar Dumnezeu vede prin noi. El nu are nevoie de un bostan cu apă, ca să vă cunoască inimile.

   - Seara când vă plecați capul, amintiți-vă și gândiți-vă la faptul că Dumnezeu privește de-a dreptul în voi. Ce vede dacă Se uită în inima ta?