Urma

 

   Copiii au senzația că timpul trece mult mai încet astăzi. Dar în cele din urmă a sosit timpul și ei aud sunetul unui motor în fața casei. Dick și Mandy aleargă să-l întâmpine pe pădurar.

   - Bună ziua, copii! - Jeremy se bucură și el să îi vadă din nou pe copii.

   - Rămâi după aceea la cină?, întreabă bunica Betsy.

   - Da, cu plăcere! Mulțumesc, răspunde Jeremy. Ei bine, să vedem ce fel de vizitator ați avut în noaptea aceasta, gândește cu voce tare pădurarul. Vă rog să rămâneți aici, pe alee!

   - De ce nu avem voie să venim și noi?, bombăne Dick. Dar John a înțeles de mult ce are de gând pădurarul.

   - Jeremy vrea să caute urme, iar noi nu am face decât să le călcăm în picioare.

   Din fericire, nu durează mult până când Jeremy se întoarce.

   - Un raton, spune el, conform urmelor, un animal mai bătrân.

   - Un raton?, întreabă mirată Mandy.

   - Da, spune pădurarul, vedeți arțarul acela mare de acolo? Se cațără pe el și de acolo pe acoperiș.

 

Ia-l pe Isus ca model de urmat!