Un om spunea într-o zi unor prieteni de-ai săi:
- M-am întors la Dumnezeu printr-o muscă.
- Cum așa? îi zise unul din prieteni.
Omul povesti:
- Mă duceam la adunare, nu de alta, dar să ascult cântările. Cînd
vestitorul Cuvântului începea să vorbească, îmi astupam urechile cu degetele.
Într-o duminică, stând așa în împietrire, o muscă mi se puse pe nas. Am dat-o
deoparte și iar mi-am astupat urechile. Ea s-a întors din nou și iar am
alungat-o... Dar tocmai atunci, am auzit vorbele: „Cine are urechi, să asculte!“
Așa de tare m-au atins în suflet aceste vorbe, că n-am mai dus degetele la
urechi... Și de-atunci, mi s-au deschis și urechile sufletului și m-am întors
la Dumnezeu. De aceea am zis că printr-o muscă m-am întors la Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu