Otrava dulce

   Un băiețaș foarte curios de vreo 4 ani a vrut ca cei mai mulți copii de seama lui, să controleze și să încerce totul. Într-o zi, mama nu era acasă. Ionuț se plictisi în dormitorul părinților și căută ceva de joacă. Își aduse un scaun în fața dulapului și se urcă pe el, să vadă dacă nu găsește acolo ceva frumos. Acolo se afla o punguliță mică și albă de hârtie. Ce o fi oare în ea? Să privească doar. El o desfăcu și văzu o pudră albă în ea. Ionuț gustă și o găsi bună. Mai luă încă o dată și încă o dată, iar restul îl aruncă repede în dulap. Ceva mai târziu, mama veni acasă. Ea văzu imediat că nu este ceva în ordine cu Ionuț și plângând el recunoscu că are dureri de burtă. „Ce ai mâncat?“ întrebă mama. El povesti cu sughițuri că a gustat din zahărul acela din dulap. „O, băiatule, aceea este otravă.“ Numaidecât a fost chemat medicul și noroc cu intervenția lui neîntârziată, care a putut salva viața copilului. Niciodată Ionuț nu a uitat că ceva care este dulce poate fi otravă.

   Așa este și cu păcatul. Multe lucruri care se arată dulci sunt rele. Și ce este rău, ce este păcat are ca urmare moartea. Există cărți care sunt atât de interesante de citit, dar pot conține otravă dulce. Sunt lucruri care ai dori să le faci, care le numești prietene și totuși sunt otravă dulce – păcat. Urmarea din aceasta este moartea, moartea veșnică. „Dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru“ (Romani 6.23).