Raluca nu știa...

   Raluca ședea în sala de așteptare. Mama ei făcea tratament. „Sărmana mamă, oare îi face una din acele injecții îngrozitoare, pentru a încerca să o vindece? Cât de mult trebuie să mai aștept? Numai de nu m-ar fi uitat mama!“

   Atunci, o soră medicală i se adresă copilului pierdut pe gânduri:

   - Să-ți povestesc o istorioară frumoasă?

   - Oh, da, vă rog, soră!

   Raluca era numai ochi și urechi. Sora îi povesti istorioara despre oița pierdută, pe care a găsit-o în final Păstorul cel bun (Evanghelia după Luca, capitolul 15).

   - Știi, Raluca, Păstorul cel bun este Domnul Isus; și oița pierdută ești tu, sunt eu, când trăim departe de Dumnezeu. Dar El ne caută și dorește, ca noi să ne lăsăm găsiți de El.

   - Dar, soră, cum mă poate găsi El pe mine, dacă nu vine niciodată la noi?

   - Gândește-te, și dacă nu-L vedem pe Domnul Isus, El totuși ne vede. El Se uită din cer în jos, El aude ce spunem; și dacă Îl rogi astăzi că ai vrea să devii oița Lui, El va nota numele tău în cartea vieții. Atunci El va fi pentru totdeauna Păstorul tău cel bun.

   Domnul Isus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine.“ (Evanghelia după Ioan, capitolul 10, versetul 14).