Liniştit în furtună

   Aţi avut vreodată parte de o furtună puternică pe mare? Când valurile au o margine de spumă, când apa bate în diguri, încât o stropeşte în sus, când nisipul este suflat pe plajă, încât abia dacă îţi mai poţi ţine ochii deschişi, când vântul străpunge prin haine, încât acestea zboară în toate părţile şi deabia poţi înainta – toate acestea înseamnă o furtună adevărată la mare!

   Un tată ne-a istorisit următoarele:

   Într-o asemnea furtună eram plecat cu familia mea. Ne-am îmbrăcat bine, copilul nostru cel mai mic era în căruciorul de copii, şi aşa am putut să îndrăznim să mergem afară. Când am ajuns la dig, unde vântul suflă nestânjenit, abia dacă ne puteam ţine pe picioare, iar căruciorul s-ar fi răsturnat dacă nu l-aş fi ţinut cu putere. Dar ce am observat când ne-am uitat să vedem ce face copilul nostru în cărucior? El adormise adânc în furtuna asurzitoare şi stătea foarte liniştit în cărucior, ca şi când s-ar fi gândit: „Ce poate să mi se întâmple, când tata şi mama sunt lângă mine!”

   Nu este Mântuitorul nostru locul de adăpost cel mai bun şi cel mai sigur pentru noi toţi care Îi aparţinem Lui? Dacă vă este teamă în furtună, sau când este vreme tare, sau la şcoală, sau în orice împrejurare ar putea fi – totdeauna puteţi să vă odihniţi în El şi să-I spuneţi totul. Încercaţi!