luni

Tom, micul infirm



   Demult, într-unul din cele mai sărace cartiere ale Londrei, la ultimul etaj al unei case întunecate şi neaerisite, trăia un băieţel infirm. De mai mult de doi ani stătea culcat în pat. Nimeni nu îl cunoştea...
   Înainte să moară, părinţii l-au lăsat în grija unei mătuşi în vârstă, pe care el o numea „bunica“. Aceasta însă se ocupa foarte puţin de el. Acest micuţ, pe nume Tom, se născuse infirm. Neputinţa l-a făcut să sufere toată viaţa. Atât cât a putut însă, a câştigat câţiva bani făcând cumpărăturile pentru vecini.

   De la moartea părinţilor lui, a trebuit să rămână întins în pat. Cea mai mare bucurie a lui era sa citească din Biblia pe care Jack, cel mai bun prieten al lui, i-o dăruise înainte să plece din Londra.
   Această carte era singurul prieten al lui Tom. Ea deveni tot mai preţioasă inimii lui. Tot citind, Tom a înţeles că Domnul Isus a murit pentru păcatele lui şi L-a primit astfel în inimă ca Salvator.
   Dorinţa lui era să vorbească despre Domnul şi altor persoane care nu Îl cunoşteau. „Îmi este imposibil să păstrez această veste bună doar pentru mine“, se gândea în sinea lui.
   Deodată îi veni o idee: „Fereastra este destul de jos“, îşi zise el, „şi patul este chiar lângă ea. Am nevoie ... doar de hârtie şi creion.“
   Deschise Biblia la paginile preferate şi scrise cu litere mari pe fiecare bucată de hârtie câte un verset; mai întâi, pe acela care îi plăcea cel mai mult: „ ...Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine“ (Galateni 2.20). Apoi scrise pe cel din Ioan 14.6: „Isus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.“
   Şi a continuat să scrie până s-a adunat un număr mare de bileţele. El nu a uitat să scrie în partea de sus a fiecărui bileţel: „Pentru trecători. Citiţi, vă rog.“
   Momentul mult aşteptat sosi: se urcă cum putu pe fereastră cu bileţelele în mână, şi fără să ezite, le dădu drumul unul câte unul. Obosit, se lăsă să cadă pe pat şi împreunând mâinile înălţă o rugăciune: „Doamne Isuse, acum fă tu restul.“

   După mai multe zile, într-o seară, Tom auzi paşi pe scară. Puţin după aceea, cineva bătu la uşa camerei sale.
   - Da, poftiţi, răspunse Tom.
   Un domn înalt intră şi se aşeză aproape de patul său.
   - Tu eşti cel ce aruncă bucăţi de hârtie pe fereastră?
   - Da, domnule, răspunse Tom cu faţa luminată de bucurie. Ştiţi cumva pe cineva care a găsit vreun bileţel?
   - Da, chiar eu am găsit unul, şi Dumnezeu m-a făcut să înţeleg că Isus mă iubeşte şi a murit pentru mine. Sunt atât de fericit, încât am venit să-ţi mulţumesc.
   Tom împreună mâinile şi începu să se roage:
   - Doamne Isuse, ştiu că Tu mă asculţi şi Îţi mulţumesc nespus de mult că mi-ai trimis acest prieten ca să mă încurajeze; fă ca el să vorbească despre Tine multor oameni care încă nu Te cunosc. Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu