Prins

   Ştefan avea şapte ani când părinţii lui împreună cu el au petrecut o vacanţă la o curte ţărănească. Ce bucurie era pe el! Câte lucruri erau de văzut şi de descoperit în şură, în grajd, pe câmp! Erau lucruri pe care un copil de oraş nu le cunoaşte.

   Într-o zi, Ştefan a văzut uşa de la pivniţă deschisă. Era o uşă grea, care era ţinută deschisă cu un baston. Mai multe trepte duceau în jos, unde erau depozitate varză, cartofi şi multe altele. Trebuia doar să coboare treptele şi să privească totul de aproape!

   Dar deabia a ajuns Ştefan în pivniţă, când a auzit un sunet puternic, iar el a rămas în întuneric. Bastonul de la uşă a alunecat, iar uşa s-a închis.

   Ştefan a pipăit repede să descopere unde sunt treptele, a urcat cu atenţie şi a încercat să deschidă uşa. Dar nu a reuşit, era prea grea pentru el, ca să o poată împinge din interior.

   Acum băiatului i se făcu teamă. Inima îi bătea cu putere şi împingea mereu uşa. Degeaba! A început să ţipe, iar ţipătul lui răsuna în toată pivniţa. Dar oare se auzea strigătul său şi afară?

   Cu amândoi pumnii, Ştefan a început să bată în uşă şi tot mai tare striga după ajutor. Teama îl făcu să tremure şi faţa îi era acoperită de sudoare.

   În sfârşit îl auzi tatăl lui, se grăbi şi îl eliberă.

   Ştefan a fost prins. Şi el nu a putut să se elibereze singur.

   Ştii că şi tu eşti un prins? Dacă nu Îl cunoşti şi nu L-ai primit pe Domnul Isus ca Mântuitorul şi Salvatorul tău, şi tu eşti încă prins – „prins în plăcerea lumii şi a păcatului”!

   Satan te ţine strâns în stăpânirea lui, te ţine în întuneric şi te duce în noaptea veşnică, în pierzarea veşnică, în chinul veşnic. Aşa spune Cuvântul lui Dumnezeu.

   Dar Dumnezeu în dragostea Sa mare a pregătit o cale pentru păcătoşii pierduţi. Domnul Isus, Fiul veşnic al lui Dumnezeu, a suferit la crucea de la Golgota pentru păcatele fiecăruia care Îl acceptă pe El în credinţă ca Mântuitor şi Salvator al său.

   Ştii că eşti prins? Ştefan a ştiut că este prins şi că este neputincios – şi a strigat după ajutor.

   Tatăl lui Ştefan l-a iubit pe fiul său. De aceea nu a ezitat nicio clipă şi l-a salvat şi l-a eliberat. Dumnezeu ne iubeşte mult mai mult. Cuvântul Său ne spune: „Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi” (Romani 5.6). El aşteaptă de la noi, ca să ne recunoaştem lipsa noastră de putere şi incapacitatea noastră şi să vedem că avem nevoie de un Salvator. La strigătul serios după ajutor şi salvare, El ne răspunde, ne salvează şi ne eliberează.