„Încă nu vreau
să merg în cer, pentru că am primit noul meu trenuleț“, spuse cândva un băiețel.
Acum era mare și
trăia în păcat și rușine și le făcea părinților mari griji. El auzise deseori
Cuvântul lui Dumnezeu, dar acesta nu atinsese inima lui. S-a lăsat mereu atras
de lucrurile exterioare, trecătoare.
La început a
fost trenulețul, apoi bicicleta, apoi motocicleta si ulterior mașina.
Drag copil,
gândește-te la valoarea sufletului tău nemuritor. Dacă ții la un anumit lucru,
la care nu vrei să renunți, și dacă nu mergi cu păcatele tale la Domnul Isus,
ușa cerului va rămâne închisă pentru tine. Ești într-adevăr atât de mulțumit cu
comorile acestui pământ, încât pui în joc slava veșnică a Casei Tatălui?
Un mare
matematician s-a înspăimântat odată foarte tare când a comparat durata scurtă a
vieții omenești - chiar dacă ar fi mai lungă de 100 de ani - cu veșnicia care
nu se termină niciodată. El și-a deschis inima în fața dragostei pline de har a
lui Dumnezeu și de atunci încolo a „umblat după lucrurile de sus, unde Hristos
șade la dreapta lui Dumnezeu“.
Cu siguranță,
dragostea Domnului Isus și tot ceea ce El a obținut pentru ai Săi este mult mai
bun decît toate comorile acestui pământ. Bunurile pământești pot bucura inima
noastră numai pentru scurt timp, dar ele „nu sunt vrednice să fie puse alături
de slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi“.
Dumnezeu
vorbește prin Cuvântul Său. El este interesat de fericirea noastră. Să ascultăm cu toții, să credem și să trăim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu